Cât de bine este să plângi pentru organism? Lacrimile purifică ochii şi distrug peste 90% din bacteriile dăunătoare.
Cât de bine este să plângi? Plânsul ne ajută cu adevărat să ne descărcăm emoţiile negative. Cercetătorii din Minneapolis au descoperit că lacrimile reflexive (cele care provin de la contactul cu diferite substanţe sau de la o ceapă tăiată proaspăt) conţin 98 la sută apă, iar lacrimile emoţionale conţin hormonul supravieţuirii speciilor, prolactina.
De asemenea, plânsul creşte nivelul hormonului fericirii, oxitocina. Lacrimile menţin globul ocular lubrifiat şi conţin pe lângă alţi compuşi, sare, hormoni şi proteine. Atunci când plângem lacrimile curaţă ochiul, asigurând umiditatea optimă a membranei oculare, îmbunătăţind vederea.
Plânsul excesiv poate fi însă dăunător, creşte tensiunea ocularăşi poate provoca migrene. Când plângem creşte ritmul cardiac, transpiram şi apare senzaţia de “nod în gât”. Plânsul este o reacţie sănătoasă atât timp cât nu este asociat cu insomnie, apatie, pierdere în greutate, acestea fiind simptome ce pot fi asociate cu tulburări psihice şi este necesar un consult a unui medic specialist.
Pe de altă parte, biochimiştii americani susţin că plânsul poate calm durerea fizică pentru că în compoziţia lichidului lacrimar există substanţe ce au efect analgezic, dar şi substanţe cu rol antibiotic ce distrug bacteriile responsabile de declanşarea infecţiilor ce provoacă suferinţă.
Nu este recomandat să ne abţinem atunci când ne vine să plângem pentru că efectele în timp pot fi devastatoare. În astfel de cazuri nu facem decât să sporim durerea şi stresul, iar astfel tensiunea creşte şi riscurile unui atac de cord sau ale unui atac cerebral sunt mai mari, mai alesîn cazul unor persoane care suferă de anumite afecţiuni.
Potrivit Science Alert, actul în sine este un rezultat al evoluţiei specie şi reprezintă un fel de comunicare non verbală care ne ajută să împărtăşim cu cei din jurul nostru ceea ce simţim cu adevărat.
Când plângem respirăm din ce în ce mai greu şi mai repede pentru a putea introduce mai mult oxigen în organism. În acest caz glota (orificiu al laringelui) rămâne deschisă şi mucusul se adună în nas şi în gât, determinându-ne să înghiţim salivă constant.
Astfel, muşchii sunt induşi în eroare şi închid glota şi de aceea avem senzaţia de “nod în gât”. Organismul reacţionează la fel pentru toată lumea în cazuri de plâns puternic sau stres. Însă senzaţia va dispărea de îndată ce reuşim să ne calmăm.
Lacrimile nu sunt singurul efect al unei senzaţii profunde de tristeţe sau fericire. Aşa cum am descris în rândurile de mai sus, întregul organism reacţionează atunci cand plângem. Aşadar, specialiştii ne sfătuiesc să nu ne abţinem de la plâns, mai ales că se spune că durerea care nu provoacă lacrimi, va face să plângă alte organe.