Casa de pe bancnota de 200 de lei există în România! Unde se află, de fapt
Cu siguranță, majoritatea românilor au observat că pe fața bancnotei de 200 de lei este chipul ilustrului poet Lucian Blaga, însă puțini au dat atenție detaliilor de pe revers. Este completat de o scenă amplă, care conține o statuie și o casă de lemn. Ei bine, ce nu știu unii este că respectiva construcție rustică există și astăzi. Unde se află, de fapt?
Bancnota de 200 de lei trece destul de des prin mâinile românilor, însă nu mulți aruncă un ochi pe ea, de curiozitate, să vadă ce apare pe revers. Știm deja că pe fața bancnotei este chipul ilustrului poet Lucian Blaga, însă mulți au omis ce se află pe spatele ei. Ei bine, reversul are o scenă complexă: statuia emblematică Gânditorul de la Hamangia și o construcție rustică din lemn. Căsuța există și-n realitate, nu este doar un desen. Aceasta este expusă la Muzeul Astra din Sibiu, unde poate fi văzută de turiști.
Construcția este una veche, tradițională, ca pe vremuri. Se poate observa și că este completată de o moară de apă, aflată în cadrul Muzeului Astra din Sibiu. Casa este un obiectiv turistic pentru vizitatorii muzeului și nu numai. Dacă mulți aveau impresia că această căsuță din lemn nu există în realitate, ei bine, s-au înșelat!
De unde este moara afișată pe bancnota de 200 de lei
Structura prezentată pe bancnota de 200 de lei este Moara din Poienii de Jos, localizată în județul Bihor. Moara a fost echipată cu un sistem audio care redă sunetele caracteristice activității unei mori în funcțiune. Deci, vizitatorii muzeului pot asculta zgomotul pietrei de moară în mișcare, curgerea făinii ori a mălaiului în recipientul pentru cereale ori procesul de măcinare a grâului.
Moara a fost transferată din satul Poienii de Jos, comuna Buntești, județul Bihor, de pe râul Crișul Pietros are o arhitectură aparte, ca pe vremuri. Are caracteristicile unei mori hidraulice vechi, cu roți verticale, ca la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima parte a secolului al XIX-lea. Moara respectivă a fost cumpărată în 1974 și reconstruită în Muzeul Astra din Sibiu în perioada 1975-1976. Construcția rustică este așezată pe o fundație solidă de piatră de râu și este alcătuită din bârne de stejar.