Nu putine sunt situatiile in care cuplurile, in ciuda evidentelor ca relatia nu mai are niciun viitor, se ambitioneaza sa ramana impreuna, cautand sa „demonstreze” ca se poate. Partenerii neglijeaza evidentele care duc in directia separarii, de dragul unor argumente, de cele mai multe ori, emotionale. In alte cazuri, partenerii prelungesc relatia in defavoarea beneficiilor unei despartiri, doar pentru a nu oferi ocazia de a fi criticati pentru deciziile luate! Pacatele parintilor Atunci cand cuplul are si urmasi, partenerii evita sa se desparta „de dragul” copiilor. Cei doi isi pun intrebari in legatura cu viitorul relatiei cu copiii, cum vor percepe acestia ruptura dintre parinti, ce impact emotional ar avea acest demers asupra dezvoltarii ulterioare a celor mici sau daca parintele care va primi custodia ar reusi sa suplineasca lipsa celuilalt parinte. In astfel de situatii, se recomanda adultilor sa priveasca fericirea copilului din perspectiva fericirii parintilor. Un copil nu va fi niciodata fericit atunci cand parintii sunt nefericiti! La ce ajuta simpla lor prezenta in viata copilului, daca relatia si atmosfera din familie este presarata de scandaluri, reprosuri, tensiuni, constrangeri sau pedepse? Copilul va creste si se va dezvolta intr-un mediu total nefavorabil, se va identifica cu modelul parental si, ulterior, va transfera astfel de comportamente in viata sa ca adult. Cand prietenii nu stiu de ce De multe ori, in situatii extreme, cand se recomanda despartirea, partenerii amana decizia doar de teama de a nu fi judecati, criticati sau sanctionati in vreun fel de familie sau prieteni. Partenerii ajung sa-si impartaseasca gandurile celor apropiati, in speranta ca vor primi solutii sau vor stabili aliante cu acestia. Ei traiesc cu impresia ca problema este a partenerului/partenerei, ei neavand nicio raspundere in posibila ruptura si cauta in cei din jur suportul necesar in vederea luarii unei decizii. Se intampla insa ca apropiatii, orientandu-se dupa aparente sau nestapanind toate datele situatiei, sa ofere solutii de compromis, fara suport in vederea continuarii relatiei respective. Despartiti, dar impreuna! Obisnuinta, de cele mai multe ori, e un adversar redutabil atunci cand vrem sa luam o decizie. Cei care au petrecut mult timp impreuna ajung sa se izoleze, sa restranga la maximum cercul de prieteni sau cunostinte, in functie de preferintele comune, renunta la multe activitati si experiente pe care, in vremurile bune, le faceau si singuri. Acest aspect taie aripile atunci cand vine vorba de initiativa unei separari. Si eu cu cine mai stau seara de vorba? Cu cine mai ies? Cu cine imi mai petrec weekendurile? Decat sa ma plictisesc sau sa sufar singur/a, mai bine stau langa ea/el, stiind ca macar am pe cineva alaturi! Toate aceste intrebari provoaca teama de singuratate si, implicit, retinerea de a te separa de partener si de a redescoperi avantajele asa-zisei „singuratati”. Daca iti este frica de momentul separarii de partener in contextul unei relatii care nu aduce satisfactii, inseamna ca ti-e teama de tine insuti/insati! ARGUMENTE IN FAVOAREA DESPARTIRII. Conflicte verbale sau fizice Nu de putine ori tensiunile conjugale se transforma in conflicte verbale sau fizice. Partenerii ajung sa-si adreseze vorbe grele, injurii sau cuvinte care ranesc, fara sa tina cont de experientele petrecute impreuna sau de implicatiile acestui tip de gesturi. Astfel se justifica si trecerea de la violenta verbala la cea fizica. Lipsa de respect Respectul dintre parteneri nu se refera numai la limbajul pe care il folosesc in dialogul direct. A arata respect unei persoane nu inseamna doar a vorbi frumos cu ea, ci a vorbi frumos despre ea. Este cazul celor care, atunci cand sunt in prezenta celuilalt, sunt pasivi si abordeaza un vocabular adecvat, iar atunci cand ies din sfera de influenta a partenerului critica relatia. Respectul se traduce si prin promptitudinea cu care raspunzi nevoilor partenerului si prin disponibilitatea de a fi dedicat intereselor si nevoilor relatiei. Dialogul se transforma in monolog Comunicarea este unul dintre instrumentele care asigura echilibru intr-o relatie. Este important ca ambii parteneri sa foloseasca acelasi canal de comunicare si semnale de aceeasi natura. Nu putine sunt situatiile cand un partener foloseste coduri de natura emotionala, iar celalalt ii raspunde folosind mesaje rationale. In acest caz, comunicarea este total ineficienta. Agende separate Cazurile in care partenerii au „agende de lucru” separate vorbesc clar despre nivelul la care a ajuns relatia. Vorbim despre situatia in care partenerii nu se mai intersecteaza decat dimineata, in graba, prin casa spunandu-si un scurt „Neata”! Vorbim despre acele persoane care nu mai petrec timp impreuna, nu mai au nevoi sau asteptari comune, ignora nevoile partenerului si ajung sa se simta prizonieri in propria viata. Viata sexuala Viata sexuala reprezinta un aspect esential in echilibrul unei relatii bune. Atunci cand, in cadrul unui cuplu, raporturile sexuale sunt din ce in ce mai rare, iar dorinta si pasiunea partenerilor este din ce in ce mai scazuta, ar trebui tras un semnal de alarma. De multe ori, partenerii inchid ochii in fata unor astfel de probleme, neglijand importanta vietii sexuale. Un cuplu cu viata sexuala aplatizata, mai devreme sau mai tarziu, este expus unei rupturi inevitabile, partenerii orientandu-se spre alte „directii”!