Tradițiile culinare ale românilor includ adesea preparate care implică prăjirea îndelungată, cum ar fi cartofii și șnițelele. Iată care este cel mai bun ulei pentru prăjit și care nu trebuie să ne lipsească din casă!
Nu toate uleiurile sunt adecvate pentru gătit, mai ales când vine vorba de prepararea alimentelor la temperaturi ridicate. Unele uleiuri sunt mai potrivite pentru utilizarea în preparate reci sau ca suplimente alimentare. Prin urmare, este esențial să alegeți uleiul care este cel mai potrivit pentru prăjit, având în vedere caracteristicile sale specifice.
Citește și: SUMA URIAȘĂ PLĂTITĂ DE UN BUCUREȘTEAN PENTRU UN SANDWICH, ÎN AEROPORTUL OTOPENI: „L-AM LUAT ÎN 3 RATE”
Uleiul de floarea-soarelui „high oleic” este considerat mai sănătos pentru prăjit comparativ cu uleiul de floarea-soarelui obișnuit, conform expertului în nutriție Dr. Adrian Copcea. Acest tip de ulei se distinge printr-un conținut ridicat de acid oleic, un tip de acid gras mononesaturat care îi conferă o stabilitate mai mare la temperaturi ridicate. Acidul oleic contribuie la un punct de fumegare mai înalt, ceea ce înseamnă că uleiul poate rezista la temperaturi mai mari fără a se descompune în compuși toxici.
Un aspect esențial al uleiului „high oleic” este că acesta are o rezistență superioară la oxidare și râncezire. Oxidarea uleiului, care apare atunci când uleiul este expus la căldură, lumină și aer, poate duce la formarea de substanțe dăunătoare pentru sănătate. Datorită conținutului său ridicat de acid oleic, acest ulei este mai puțin susceptibil la deteriorare, ceea ce îl face o alegere mai bună pentru prăjire în comparație cu alte uleiuri, cum ar fi cele bogate în acizi grași polinesaturați.
„ESTE ULEIUL DE FLOAREA-SOARELUI “HIGH OLEIC” MAI BUN LA PRĂJIT DECÂT CEL OBIŞNUIT?
Răspunsul este, în principiu, DA.
Sunt disponibile în România uleiuri pe piaţă care au pe etichetă menţiunea “high oleic”, adică: “cu conţinut ridicat de acid oleic”. Ce înseamnă această menţiune şi ce legătură are cu prăjitul?
Legătura generală a unui ulei cu fenomenul prăjirii e dublă: pe de o parte pozitivă gustativ, pe de altă parte -eventual – riscantă nutriţional. Riscurile sunt de două naturi, una simplă şi binecunoscută: uleiurile sunt foarte dense caloric, au, din toate alimentele şi ingredientele, cea mai mare cantitate de calorii pe gram. Cealaltă e cea la care face referire postarea: modificările pe care le suferă în timpul încălzirii sau stocării. Două sunt cele mai importante: punctul de fumegare şi rezistenţa la oxidare.”, a precizat în mediul online Dr. Adrian Copcea.
În timpul prăjirii, uleiul de floarea-soarelui „high oleic” nu doar că reduce riscul de formare a compușilor nocivi, dar își menține și mai bine calitățile nutritive. De asemenea, acest tip de ulei are o valabilitate mai lungă datorită stabilității sale, ceea ce înseamnă că poate fi folosit pentru prăjiri repetate fără a compromite siguranța alimentelor.
Dr. Copcea subliniază că, pentru a maximiza beneficiile uleiului, este important să se respecte anumite măsuri de precauție. Uleiul trebuie depozitat într-un loc întunecat și răcoros pentru a preveni oxidarea prematură și nu trebuie refolosit. De asemenea, este esențial să nu se depășească punctul de fumegare al uleiului pentru a evita formarea substanțelor toxice.