Cantautorul şi compozitorul Enzo Jannacci, considerat un pionier al rockului italian, a murit din cauza unui cancer, vineri seară, la Milano, la vârsta de 77 de ani, informează lefigaro.fr.
Bun prieten cu alţi artişti italieni celebri în străinătate, precum Adriano Celentano şi Paolo Conte, Enzo Jannacci, al cărui prenume real era Vincenzo, a fost în acelaşi timp un medic chirurg specializat în operaţiile pe cord. El era considerat unul dintre protagoniştii scenei muzicale italiene de după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Născut la Milano pe 3 iunie 1935, Enzo Jannacci cânta adeseori în dialect şi a fost mai întâi o figură de marcă a cabaretului italian, fiind totodată autorul a peste 30 de albume şi a numeroase coloane sonore pentru teatru, cinema (a colaborat cu Mario Monicelli, Marco Ferreri, Lina Wermuller şi chiar a jucat în câteva filme) şi televiziune. Este considerat unul dintre pionierii rockului italian, alături de Adriano Celentano, Luigi Tenco, Little Tony şi Giorgio Gaber. Pe acesta din urmă îl cunoştea din vremea liceului şi a colaborat cu el peste 40 de ani, potrivit Mediafax.
După studii clasice şi un doctorat în medicină, Enzo Jannacci a lucrat în Africa de Sud şi în Statele Unite. După ce a studiat pianul la conservator, a descoperit muzica rock’n’roll, devenind însă şi un redutabil muzician de jazz.
Stilul său muzical era marcat de o inspiraţie suprarealistă şi ironică, cu o atenţie specială îndreptată spre texte influenţate de comunităţile marginalizate. Printre piesele sale cele mai cunoscute se află cântece precum „Vengo anch’io no tu no”, „La Canzone intelligente”, „Ho Visto un Re” (un duet cu Dario Fo, premiat cu Nobelul pentru literatură), „L’Armando”, „Il Poeta e il Contadino” şi „El portava i Scarp del tennis”.