Când țara o arde aiurea pe deontologie …

În urmă cu câteva zile, unul dintre foștii mei colegi și-a introdus organul sexual în rezumatele de Liga a 2-a pe care le comenta, iar grozăvia a ajuns și în eter, devenind ulterior virală. Imediat, mai multe persoane din presă au sărit în ajutorul său, invocând solidaritatea de breaslă, dar acuzându-i, în același timp, pe oamenii care erau implicați și ei în producția acelui program: editorul de imagine și producătorul. Practic, toate mesajele și postările din social media converg spre această linie: că omul a scăpat o înjurătură firească, așa cum facem cu toții din diverse motive, și că, de fapt, cei de la montaj ar trebui puși la stâlpul infamiei.

Ca și cum deontologic și colegial, susții doar vedeta echipei și arunci toată vina în cârca celor cu munca de jos și mult mai prost plătiți. E ca atunci când pentru eșecul unei echipe sau al unui sportiv este tras la răspundere cel care îngrijește gazonul, cel care duce echipamentul, maseurul sau femeia de serviciu. Asta după ce la succese, doar starul iese în față și este apreciat. Deci, unde este solidaritatea de breaslă de care tot aud în ultimele zile?! În cei 20 de ani de când lucrez în presa sportivă, am învățat și am simțit pe propria piele că o redacție bună este cea clădită, în primul rând, pe bun-simț și cu un puternic spirit de echipă. Iar breasla jurnaliștilor de sport am asociat-o unui sindicat unit al fotbaliștilor. Însă, încercările unora de acum doar îmi demonstrează că tot ceea ce contează pentru ei este ca vedeta să fie salvată chiar cu prețul condamnării salahorilor. Ceea ce nu este deloc deontologically correct. Oricât de mult ar vrea să o ardă deontologic cei care nu cunosc toate detaliile situației în cauză.

Și mie mi s-a întâmplat să scap o înjurătură pe post la începuturile carierei mele de comentator în 2003 la TV Sport. Ieșisem din transmisiune directă când, enervat de felul în care oamenii din regie gestionaseră situația (din cauza căderilor semnalului de pe satelit, ne-au ținut foarte mult timp în video pe mine și pe George Dobre, în condițiile în care nici noi nu ne dădeam seama ce se întâmplă la acel meci din Spania), am aruncat cu o hârtie mototolită în direcția camerei care ne filma și m-am descărcat. Problema a fost că meciul a intrat și în reluare, iar producătorul nu a scos time-code-ul corect, astfel că pe post a intrat înjurătura mea rostită din toți bojocii.

Aveam doar 23 de ani, iar directorul TV Sport, actualul Sport.ro, Mircea Medaru, un tip deosebit și foarte mișto, m-a luat deoparte și mi-a spus părintește pe un ton mucalit: „Băi, fuckere, niciodată să nu mai înjuri când ai microfoane pe tine!” Iar sfatul acela l-am ascultat cu sfințenie până în prezent. Nu a aruncat nimeni vina dintr-o tabără în alta, respectiv cea a oamenilor vizibili pe post și cea a „tehnicilor”, și am mers mai departe fără vreo sancțiune întrucât cu toții eram atunci în perioada de învățare și acumulare.

Revenind la situația de acum, trebuie spus că acele comentarii ale rezumatelor de Liga a 2-a nu au fost ascultate vreodată de la un cap la altul de editorul de imagine sau de producător, ci doar s-a verificat dacă din punct de vedere tehnic, materialul poate intra pe post: sunetul să aibă un nivel echilibrat între comentariu și ambianță, să nu apară still-uri sau negru pe ecran și alte detalii de genul acesta. Și asta pentru că nimeni nu s-a gândit că un comentator își bagă obiectul sexual în munca lui, subliniind pasiunea cu care se dedică acelui program. Lucru care nu s-a mai întâmplat până acum, timp în care s-au comentat și produs sute de rezumate.

Iar dacă, în calitate de comentator, aș ști că am scăpat porumbelul, eu aș fi primul care să se asigure că la montaj a fost scoasă expresia atât de uzuală în rândul microbiștilor, mai ales, fie că sunt sau nu purtători de penis. În plus, în perioada când la Digi Sport încă mai stăteau în picioare valorile și principiile de bază ale bunului-simț și ale profesionalismului, un coleg de la site a fost dat afară doar pentru că a postat pe pagina de Facebook a postului o discuție mai deocheată purtată pe messenger. Știu că acum, mulți mă vor acuza că nu este deontologic din partea mea să fiu dur cu un fost coleg aflat la greu, însă, corect ar fi să prezentăm imaginea de ansamblu, nu frântura care ne convine nouă.

În urmă cu zece ani, soția respectivului coleg, care mi-a fost și ea colegă, a scris pe blogul personal și pe unele forumuri de sport, nu știu dacă neapărat la sugestia soțului sau din proprie convingere, mai multe jigniri la adresa mea și a lui George Dobre după El Clasico, Barcelona – Real Madrid 5-0, din 2010. Asta, deși, eu nu avusesem nicio ceartă cu ea în prealabil și nu i-am spus nici măcar du-te mai încolo vreodată. Totul doar pentru că eu am fost trimis să comentez meciul de pe Camp Nou în locul soțului său!

Apoi, la începutul lui 2017, când Andi Vilara a solicitat tuturor comentatorilor să completeze niște chestionare sub semnul anonimatului în care să își evalueze colegii, eu am refuzat din start. Am considerat că este împotriva principiilor mele de a scrie niște lucruri ce ar putea face rău oricăruia dintre oamenii alături de care am mâncat, am dormit, am muncit și am împărțit bune și rele. În plus, nu voiam să o dezamăgesc pe bunica mea, care, în adolescență, a fost închisă de comuniști doar pentru că nu a vrut să declare niște fapte ce i-ar fi pus într-o situație extrem de delicată pe câțiva dintre prietenii săi.

În schimb, fostul meu coleg a profitat din plin de faptul că noua conducere a Digi Sport mă trecuse în planul al treilea, considerând că nu am suficientă valoare de a mai comenta meciuri importante (după ce șapte ani demonstrasem că am), și și-a descărcat pe acea foaie toate frustrările acumulate la adresa mea, scriind tot felul de mizerii. Plastic vorbind, văzându-mă pe marginea prăpastiei, m-a împins hotărât spre hău, asigurându-se că nu mă mai pot ridica. Sau fiind la zid, și-a golit încărcătorul, mitraliindu-mă fără milă. Dovadă că, ulterior, jegul uman numit Andi Vilara îmi aducea mereu aminte de rezultatul chestionarelor, în urma căruia am fost desemnat cel mai slab comentator al postului, alături de Paul Andrei, care a refuzat de asemenea să ia parte la acea mascaradă. Și asta, ori de câte ori îi solicitam o șansă de a-i arăta care este, de fapt, valoarea mea.

Și pentru că s-ar putea înțelege că acest text vine ca o vendetă personală, e bine de știut că fostul meu coleg nu a avut un comportament decent nici față de alți colegi. Chiar în sezonul trecut, am aflat cum, în timp ce comenta unele meciuri în tandem, își dădea mesaje cu alți colegi, fie angajați sau colaboratori ai Digi Sport, în care îl ironizau pe partenerul său de comentariu. Fix omul de lângă el! În timpul unui comentariu în direct!

De aceea, eu prefer să fiu direct și să nu mă ascund în spatele anonimatului, fără să o ard aiurea deontologic, cum tot încearcă unii. Și chiar cu riscul de a fi acuzat că lovesc un fost coleg căzut la pământ, mi se pare corect ca toată lumea să știe că o fac dintr-o altă sferă decât cea în care se învârte el. Pentru că tocmai el s-a asigurat acum câțiva ani că nu o să mai fac parte din ea! Ceea ce e oricum, doar deontologic, nu …