„CANCAN te face vedeta” va prezinta povestea emotionanta a pictorului fara maini!
A fost nascut intr-o familie de oameni saraci, ambii parinti fiind de la tara si fara posibilitati. Marian Basa a venit pe lume pe 11 noiembrie 1984 doar ca in loc sa le aduca bucurie parintilor sai, nasterea baiatului le-a adus multa suferinta. S-a nascut cu malformatii insa si-a depasit cu brio conditia, iar acum este un pictor extrem de apreciat cu atat mai mult cu cat nu-si foloseste mainile pentru a crea tablouri superbe cu picioarele.
„Pentru familia mea a fost o tragedie nasterea mea. M-am nascut cu ambele maini paralizate si cu o malformatie la piciorul drept. La picior facusem de mic o operatie, dar din greseala doctorilor mi-a ramas tendonul scurt si mergeam pe varf, pana la varsta de 5 ani cand am facut o operatie de adaos de tendon. Eu de mic din lipsa folosirii mainilor aveam tendinta sa apuc toate obiectele cu picioarele. Pe la varsta de trei ani, din joaca, am apucat un creion si am inceput sa mazgalesc pe o hartie. Nu stiam sa scriu insa ma fascina acea urma care o lasa creionul. Am invatat sa tin creionul in picior si de atunci nu ma culcam pana nu imi puneam sub perna caietul si creionul”, isi incepe povestea tanarul Marian Basa.
Mama a fost cea care l-a invatat sa scrie
Mama lui Marian a fost multa vreme devastata de handicapul fiului sau insa, in cele din urma, a reusit sa vada si partea plina a paharului. Astfel, s-a hotarat sa-l ajute pe Marian sa invete sa scrie, in incercarea de a-i oferi un start bun in viata, ajutata de cele doua surori ale tanarului, Anisoara si Marcela. „Tin minte ca aveam cinci ani cand intr-o zi mama mi-a luat piciorul cu mana ei si m-a invatat sa fac bastonase, liniute, cerculete, litere si cifre. Cand aveam sapte ani si trebuia sa ma duc la scoala mama a cautat sa ma dea la o scoala speciala pentru persoane cu handicap fizic dar in Galati nu era asa ceva, era doar o scoala speciala pentru persoane cu handicap psihic, iar directorul de la acea scoala i-a spus mamei ca este pacat sa ma dea la o astfel de scoala. Pe tata nu am reusit sa il cunosc prea bine pentru ca pleca dimineata la serviciu si venea seara cand eu dormeam”, ne-a mai spus el.
La varsta de sapte ani a ramas fara tata
Si de parca soarta nu fusese suficient de cruda cu el, pe cand avea doar sapte ani tanarul a ramas si fara tata, decedat in urma unor probleme medicale. „Incepuse sa ne mearga mai bine pe plan financiar insa asta nu a durat mult pentru ca tatal meu a decedat de o boala la plamani, iar mama a ramas singura cu trei copii. Mama a constientizat ca are trei copii pentru care sa lupte. Din aceasta cauza eu am fost dat mai tarziu la scoala. Mama a vorbit cu directorul de la o scoala normala din cartier, iar a doua zi m-am dus la scoala sa ma vada. De atunci am ramas elev acolo. Surorile mele au avut un rol foarte important in integrarea mea in societate. Cu ele ieseam afara si ma jucam, atunci desenau cu creta pe asfalt, cu mana, iar eu desenam langa ele cu piciorul. Incepeam sa cunosc si alti copii apropiati de varsta mea,care acum imi sunt prieteni”.
Surorile i-au fost aliat
Ramasa fara sot si cu trei copii de crescut, mama lui Marian a fost nevoita sa-i mai lase si singuri acasa, deoarece trebuia sa merga la munca , pentru a le putea oferi strictul necesar. Copiii au inteles cat de greu ii era femeii, asa ca nu i-au facut niciodata probleme si reuseau sa se descurce singuri. „Acasa cel mai mult ma ajutam cu Marcela. Ea avea patru ani cand a murit tata si nici nu ajungea sa aprinda becul, si se suia in spatele meu si o duceam sa aprinda becul. Putin mai tarziu, mama pleca dimineata la serviciu si ne lasa macare sa o incalzim, si cand Anisoara era la scoala iar noua ne era foame, eu ma urcam pe masa si aprindeam chibritul iar Marcela invartea de buton sa aprindem aragazul”, ne-a mai spus el.
A facut liceul de arte
De-a lungul timpului, Marian a dezvoltat o adevarata pasiune pentru desen si in fiecare zi si-a imbunatatit tehnica, ba chiar a si reusit sa intre la Liceul de Arta din localitate. „Cochetand cu desenul si ajungand in clasa a 8-a, m-am hotarat sa incerc sa intru la liceul de arte. La admitere eram departe cu studiul desenului fata de copiii care invatau de mici, dar profesorii au avut incredere in mine si mi-au oferit un loc special la clasa de pictura. Studiam zilnic sa pot sa-i ajung din urma, iar in clasa XI-a am reusit sa iau locul 1 la olimpiada de arte plastice pe judet si am mers mai departe la olimpiada pe tara care s-a tinut in Constanta. Am reusit sa intru si la facultate si m-am lovit de o alta problema. Nu mai aveam nimic din ce aveam acasa cu care sa ma descurc cu imbracatul, cu spalatul, cu tot ce trebuia sa fac zi de zi. Asa ca o perioada am luat-o pe mama cu mine in caminul universitatii de arta pana am reusit sa ma descurc singur”.
Face portrete in mall
Marian Basa munceste de dimineata pana seara, intr-un mall din capitala, acolo unde are un stand al sau. Prima oara a inceput sa faca porterete in facultate si a continuat pe drumul asta. „Cand eram in anul 3 de facultate un prieten epigramist imi vede cateva desene cu portrete si imi propune sa mergem la mare, spunandu-mi ca as castiga bine din desenele pe care le realizez. Deja ma puteam descurca singur si imi era indiferent daca sunt in Galati, Bucuresti sau Constanta, asa ca accept provocarea si merg la mare in Mamaia pe perioada verii. Acum am un stand intr-un mall din Bucuresti, unde fac zinlic portrete vizitatorilor”, ne-a mai spus el.
CITESTE SI
Marian Basa
zodie=scorpion, zodie care ma reprezinta, ambitios si sufletist dar sa nu ma calce nimeni pe coada ca stiu sa intep…
filme preferate= gust orce film, merg des la cinema…1-2 ori pe saptamana, vizionez cam tot ce apare, iar cele preferate sunt filmele biografice.
pasiuni= arta vizuala, gastronomia, muzica, teatrul, tot ce tine de gandirea libera, ele imi ofera linistea pentru creatie.
muzica preferata= nu am pretentii… de la muzica usoara si folc-ul care le ascult acasa la house, rock…depinde cu ce prieteni ies in oras…
De ce credeti ca meritati sa faceti parte din noul val de vedete
Pentru ca sunt un exemplu pentru oameni. mi-am depasit conditia fizica si am reusit sa fac performanta intr-un domeniu si pot sa motivez usor oamenii sanatosi care nu pretuiesc ce au si uita sa zambiasca… „cand vointza este mare, obstacolele sunt mici”.
AJUTA-NE SI TU sa descoperim oameni cu adevarat talentati, care merita sa fie promovati, si scrie-ne povestea lor pe adresa pont@cancan.ro cu mentiunea „CANCAN TE FACE VEDETA!”
Georgiana Coman