Adrian Artene a avut un invitat special în ajun de Ziua Națională a României. Campionul Cătălin Chirilă și-a deschis sufletul într-o ediție emoționantă de 1 Decembrie, după eșecul de la Paris. Jurnalistul și canoistul au purtat o discuție emoționantă despre copilărie, mândria de a fi român, dar și despre cum s-a născut fenomenul „Cătălin Chirilă”.
Ediția din această săptămână a podcastului „Altceva cu Adrian Artene” vine la pachet cu o discuție emoționantă alături de campionul Cătălin Chirilă. Canoistul și jurnalistul Adrian Artene au purtat o discuție emoționantă despre viața lui personală și cariera pentru care a muncit o viață întreagă. Interviul, apărut în ajunul Zilei Naționale, sâmbătă, 30 noiembrie, le arată românilor o discuție emoționantă dintre Adrian Artene și unul dintre sportivii care au așezat numele României în cărțile de istorie.
Cătălin Chirilă este campion mondial și european C1-1000 m și vicecampion mondial C1-500 m, participând și la Jocurile Olimpice de vară din 2020 și 2024. Într-un interviu emoționant, sportivul român a vorbit despre participarea la Jocurile Olimpice, dar și despre sacrificiile pe care le face pentru cariera lui.
Adrian Artene: Vorbesc despre greșeală, o greșeală a avut loc și la Paris, pentru că în octombrie 2019 ești inclus în programul Samurai 2020, programul de asistență specială la sportivilor cu potențial de a obține medalii, la Tokyo. De la Tokyo vizezi medalia de aur și erai cotat poate cu cele mai mari șanse dintre toți sportivii să devii campion olimpic la Paris și mărturiseai înainte de Paris că ”vreau să ajung la o cursă perfectă”. Atunci părea simplu. Dar iată că a apărut acea greșeală și ai ratat calificarea în finala A, după ce în calificări ai corectat recordul mondial. Era de neînțeles. Cu toții așteptam o medalie, dar tu ai găsit… Cu o smerenie parcă decupată din biserica în care ai crescut, ai găsit explicație în faptul că poate n-a fost să fie și așa a vrut Dumnezeu. Ai învinovățit cumva vremea, ai afirmat că vântul de spate, dreapta, ți-a fost nefavorabil și citez: „Sunt sigur că aceasta nu este valoarea mea, apa îmi permitea…Am simțit că nu am reușit să-i dau bărcii cât puteam eu, am tras linie după eșec, mi-am dorit să fiu varianta mea cea mai bună și n-am reușit, totul e istorie, mi-am dorit foarte mult o medalie, dar nimic nu-i întâmplător. E o declarație după finala, bea judecată de tine”, o declarație pentru TVR. Ai simțit în acel moment și în cele 36 de sutimi care te-au despărțit, 36 de sutimi. Nici nu putem realiza această durată. Este microscopică aproape. Ai simțit că în 36 de sutimi s-au risipit 4 ani de muncă?
Cătălin Chirilă: Nu vă imaginați cât de tare s-a dilatat timpul în acele 36 de sutimi. Eu efectiv după ultimul sunet specific, în timp ce sportivul trece linia de finish și acel sunet specific, după al patrulea sunet și până la al cincilea sunetul meu…Pentru mine a fost o veșnicie. Eu am fost conștient acolo în ultima baliză că sunt deja pe locul 5 sau mai în spate, dar parcă a trecut o veșnicie. Asta a fost senzația pe care am trăit-o atunci.
Adrian Artene: Te-a despărțit nici măcar o vâslă, poate centimetri dintr-o vâslă. Te-au despărțit de locul 4 care te califica.
Cătălin Chirilă: Însă sportul de performanță despre asta este important. Cu toți i-am luptat cu aceleași șanse, cu toți i-am vârstit cu o singură pagaie, nici unul dintre noi nu a avut motor pe sub barcă și sportivii care au reușit să se adapteze foarte bine la condițiile meteo, ei au învins.
Și practic despre asta e vorba, despre capacitatea sportivului de a se adapta la condițiile meteo. Eu am fost foarte aproape de acea formă perfectă despre care vorbeam mai devreme. De fapt, m-am simțit în acea formă perfectă și cred că am făcut cursa perfectă. Însă nu a fost de adaptat, nu am reușit să o adaptez la condițiile meteo de pe atunci.
Adrian Artene: Nu te-a trădat apa?
Cătălin Chirilă: Cu siguranță, nu cred că m-a trădat apa, apa mi-a dat o lecție. Apa e atât de puternică, nu vă imaginați cât de greu e să stai pe valurile unei șalupe. Apa te plimbă cum vrea, apa te răstoarnă, apa îți face orice vrea dacă te împotrivești. Dacă ești odată cu barca și odată cu apa, ești prieten cu ea. Eu de această dată nu am reușit să mă împrietenesc foarte bine. Probabil nu vorbeam limba franceză și cred că a fost un impediment între mine. Însă, apa m-a învățat o lecție. M-a învățat acea lecție că absolut toți sportivii de pe luciul apei sunt egali.
Și doar cel care reușește să se adapteze, acela va învinge. Am abordat o strategie perfectă din punctul meu de vedere. A fost strategia cu care am devenit campion mondial nu o dată. European din nou. Însă a trebuit să fac ceva schimbări la acea strategie, gândindu-mă la condițiile meteo, însă pentru că sunt de părere că devin un mic robot, un mare robot, dacă se poate spune, în urma antrenamentelor zilnice, zilnic, zilnic, dacă faci aceeași acțiune, cu siguranță în a… Nu știu, o sută zi deja o vei face cu ochii închiși, nu mai contează nimic ce este în jurul tău și omit niște detalii. Mie mi-a lipsit un detaliu.
De fapt, acel detaliu mi-a lipsit încă în pregătire. A trebuit mai mult să mă pregătesc în condițiile nefavorabile, să caut vântul de spate, pentru că mai târziu am aflat că tehnica de vâslire pe vânt de spate este ceva mai diferită comparând cu tehnica mea de vâslit, în care am avut atât de mult succes cu vânt de față, practic majoritatea curselor mele, și cred că mulți nu cunosc acest lucru, au fost câștigate cu vânt de față, cu vânt contra. Eu spuneam că acela este unul dintre motivele pentru care reușeam să câștig, să înving în acele curse, era că sunt mai greu, mai înalt decât ceilalți sportivi, însă mai târziu, odată cu explicațiile domnului antrenor, am înțeles că este parțial, nu greșit, însă este doar parțial corect.
Eu de fapt am un stil de a mă agăța de apă foarte eficient cu vânt de față, cu vânt de spate, făceam o greșeală mecanică, o greșeală care poate, pentru mine cel puțin, părea ciudată. Eu trebuia să rămân mai mult cu pagaia în apă. Sunt niște detalii, poate nu le vor înțelege foarte mulți, însă când mi le-a explicat domnul antrenor, am înțeles exact și are foarte mare logică. Cu cât stai mai mult cu pagaia în apă, ai mai mult sprijin și ai mai mari șansele să îți păstrezi echilibrul până la linia de finish.
Asta au făcut majoritatea sportivilor, au știut să se țină de apă, să se sprijine de apă, de punctele de sprijin, că am tot lucrat, acum vorbesc de punctele de sprijin, pentru că în ultimele patru săptămâni doar asta am auzit pe apă, să fiu atent la punctul de sprijin pentru că este secretul succesului practic în canoie. Eu le cunoșteam, știam acele puncte de sprijin.
Tehnica mea nu a fost departe de tehnica perfectă între ghilimele pentru că eu cred că nu există tehnica perfectă. Fiecare sportiv se adaptează în felul lui. Însă am făcut acele mici greșeli mecanice. Ulterior, a intervenit greșeala fatală prin care nu ne-am adaptat tactica de cursă la condițiile meteo și rezultatul a fost clar venit. Nu a fost întâmplător.
Adrian Artene: După un record mondial, ai dormit în acea noapte?
Cătălin Chirilă: Nu a fost un record care să mă fi îmbătat, dacă îi pot spune. Eram conștient că timpii pe care i-am atins la Snagov erau cu 4 secunde mai buni. Decât ce vedeam acolo pe tabelă. Pentru mine nu a fost surprinzător pentru că știam explicația clară. Jocurile olimpice, fiindcă sunt o dată la patru ani, în ultimele trei ediții s-a întâmplat să fie acel vânt contra care nu-ți permite un record olimpic. E clar că sportivii aveau șanse foarte, foarte mici să bată recordul campionului olimpic de la Atena, David Kahl.
A fost o bucurie pentru mine, a vorbit toată lumea despre mine, e plăcut când un sportiv de înaltă performanță obține un rezultat măreț, fie că vorbim de record, fie că vorbim despre medalie, este în centrul atenției, în lumina reflectoarelor și e plăcut. Pe lângă acea bucurie pe care mi-a oferit-o recordul olimpic, nu m-am îmbătat cu apă rece, veneam de la Snagov și veneam după antrenamente dure, antrenamente în care am obținut pe o mia de metri 3 minute 40, ca și timp final.
A fost un timp extraordinar și cu două secunde peste timpul campionului mondial. Apropo, timpul… Timpul pe care l-a obținut campionul mondial este ceva mai jos decât recordul olimpic. Tot Martin Fucsa este cel care îl deține. Am muncă grea și…
Adrian Artene: Ai plâns în acea noapte după semifinală?
Cătălin Chirilă: Nu am plâns în acea noapte. Cred că imediat după ce mi-am lăsat barca pe ponton a început lupta cu mine însă. Soția mea a plâns pentru mine. Am ajuns, a fost printre primele persoane cu care m-am întâlnit, a fost prima persoană care m-a luat în brațe și s-a descărcat. Avea nevoie de descărcare, avea nevoie să mă vadă pentru că sunt sigur că știa că sunt dărâmat. Însă cel puțin ce era la exterior nu păream foarte dărâmat, eram deja împăcat, dacă îi pot spune probabilitatea de eșec. Și era o normalitate și în continuare reprezintă o normalitate. Am înțeles că dacă sunt campion mondial, pot fi campion mondial și de cinci ori la rând, pot fi, eu știu, de nenumărate ori campion mondial. Când mă duc într-o competiție atât de mare, nu mai contează nimic ce e în spatele tău ca și performanțe. Trebuie să fii versiunea ta cea mai bună.
Adrian Artene: Ai fost mâniat pe Dumnezeu?
Cătălin Chirilă: Nu. Cred că singurul lucru care m-a dus cu gândul la Dumnezeu a fost că încă nu a fost să fie pentru mine. Și am vorbit cu foarte mulți apropiați, le-am povestit, sentimentul care mă încerca și mi s-a părut cumva cel mai liniștitor. Îmi aduceam aminte de anul 2022 când din prima încercare deveneam campion mondial. Cunosc sportivi de înaltă performanță care în continuare îmi sunt adversari, care s-au chinuit pentru un tip lui mondial șapte ani. Eu deveneam în același an și campion european.
Aveam deja două titluri din trei, practic. Îmi lipsea doar titlul de campion olimpic. Acea treime pe care o caut toți marii sportivi, cu siguranță. Cred că era mult prea devreme. Cred cu tărie că era mult prea devreme. Cred că mai aveam nevoie și mai am nevoie de…maturizare sportivă, am nevoie de antrenamente prin care să mă întăresc, să fiu cu adevărat pregătit. Pentru mine asta reprezintă această schimbare. Deja pentru mine devenise pregătirea cu staful tehnic, de fapt s-au produs două schimbări. Una, printr-o schimbare mă refer la domnul antrenor Florin Popescu care a fost înlocuit Și preparatorul fizic cu care m-am pregătit până în prezent nu a mai fost inclus în programul de pregătire.
Cred că pregătirea pe care se bazează domnii antrenori, domnul Marcel Glăvan și alături de soția lui Georgiana Glăvan, care formează un cuplu impresionant, după părerea mea. Nu vă puteți imagina cât de bine se completează inclusiv când vorbesc. Niciodată nu vorbesc unul peste celălalt.
Adrian Artene: Nu vorbește doar doamna? Și domnul ascultă?
Cătălin Chirilă: Domnul într-adevăr ascultă mult, dar și când spune informația e atât de profundă. Îmi place foarte mult despre dânșii. Cred că în planul lor de pregătire, despre asta e vorba, de pregătire fizică generală în sala de forță, însă accentul cel mai mare, și am simțit deja asta în ultimele 4-5 săptămâni de când mă pregătesc cu dânsii, că este vorba despre pregătirea pe apă, pregătirea specifică.
Chiar dacă a fost temperatura resimțită de minus 2 grade zilele acestea, eu am fost pe apă prezent. Și trebuie să recunosc că și eu am fost cel care la un moment dat a făcut un mic protest că își dorește să iasă pe apă, nu îmi doream acel simulator din sala de forță, pentru că odată cu această schimbare am început să înțeleg antrenamentele. Vine domnul antrenor și îmi spune ce trebuie să lucrez, în ce etapă ne aflăm, pulsul pe care trebuie să-l urmăresc din nou în urma studiilor pe care le-a făcut, pe anumite norme de control pe care le-am susținut în perioada trecută.
Efectiv, nu mai am timp să mă gândesc la altceva în antrenament. Dacă una dintre greșelile pe care le-am făcut până…până la Jocurile Olimpice a fost să irosesc energie personală pe anumiți factori care influențau mai puțin sau mai mult pozitiv în jurul meu, acum nu mai am timp să mă gândesc nici măcar la șalupele care trec pe lângă mine. Trebuie să rămân focusat pe tehnică, pe acea mecanică perfectă, pe punctele de sprijin și pe celelalte teme pe care mi le oferă domnul antrenor. Pur și simplu, cred că pot fura meserie de la dumnealui, să fiu sincer. Pot deveni un antrenor făcând o lucrare pe experiența mea personală de sportiv.
Adrian Artene: Mulți sportivi își vor dori să dobândească din povestea ta și să fie antrenați de tine. Dar până acolo, până la titlul olimpic care va întregi acest triunghi, și ai spus campion mondial, campion european și olimpic. Până acolo sunt ore și ore și ore de antrenament. În medie, câte ore însumează antrenamentele într-o zi?
Cătălin Chirilă: Trebuie să recunosc că noul program de pregătire ne aduce foarte mult volum de muncă. Și simt asta după trei săptămâni de pregătire intensă și una de descărcare. Mă simt obosit. Îi recunoșteam, îi spuneam domnului antrenor că eu niciodată nu am fost atât de ostenit. Stăteam efectiv la masa de prânz și nu puteam să… Îmi țineam cu greu ochii deschiși și spunea, așa trebuie să arate un sportiv care a muncit. Asta înseamnă că procesul de pregătire a fost dus la capăt cu brio. Despre asta e vorba în acumulare. Și odată cu toate acestea, înțeleg despre ce e vorba. Mi se explica atât de frumos, mi se explica efectiv ca la școală. Cred că dacă le-aș da o tablă pe care să-mi deseneze, ar fi și mai frumos, ne-ar explica și desenând, în timp ce ne explică.Mi se pare atât de… Nici nu mai contează câte ore petrec în sală sau pe apă singură.
Adrian Artene: Dar sunt zile în care lipsești de pe apă? 25 decembrie, 1 ianuarie?
Cătălin Chirilă: Cu siguranță, dacă vremea îmi va permite, voi fi prezent pe apă. Domnul antrenor a zis că avem liber de Crăciun, de anul nou, cum este normal, însă acel liber va fi cu antrenament acasă. Și voi profita de oportunitatea, atât timp cât domnul antrenor spune că… Cred că nu trebuia să o spună domnul antrenor, trebuia să o știu de ceva timp, că sportul nostru este despre apă, este pe apă și trebuie să fim pe apă în permanență, să ne pregătim acolo ori de câte ori avem ocazia.
Și a spus că vom avea un program de pregătire în acea perioadă de vacanță, dar va fi o vacanță în care cu siguranță voi fi pe apă dacă temperaturile nu sunt mai jos de minus 2, minus 3 grade, atât cât să înghețe lacul. Mi-aș dori să mă pregătesc în continuare, pentru că, sincer, am atât de multă încredere în ceea ce fac, în pregătirea nouă pe care am început-o, nu mai contează. Spuneam mai devreme, nu contează orele pe care le petrec. Cred că sunt mai bine de 6 ore pe zi, împărțite în două sesiuni. Nu se simt. Intru în sala de forță la trei jumate și ies la șase jumate, șapte, după amiază. Mă simt doar muncit, cum pot spune. Simt că am muncit bine și atât. Și e cel mai important.