Astăzi este mare, mare sărbătoare la români de care orice bun creștin trebuie să știe. În calendarul ortodox, în fiecare an, pe data de 1 martie este pomenită o mare sfântă.
Românii nu sărbătoresc astăzi doar mărțișorul, căci în calendarul ortodox este mare, mare sărbătoare pe 1 martie, în fiecare an. Sfânta Cuvioasa Mucenică Evdochia, cea pomenită în calendar la această dată s-a născut în vremea împăratului Traian (98-117), în cetatea Iliopolis, aflată la graniţa de astăzi dintre Irak şi Liban.
Este prima zi de primăvară și un motiv bun să ne dăm un restart complet și să ne gândim la un nou început. Pentru a lăsa tot răul în spate și pentru a ne vindeca de boli noi sau cei dragi, din jurul nostru, pe 1 martie este bine să rostim o rugăciune puternică pentru vindecarea bolilor.
„Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor priceput, precum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta, Te rog îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi este de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!”