Cuviosul Auxentiu a fost nobil la curtea imparatului bizantin Teodosie cel Mic. Acesta imbraca haina monahala si paraseste Constantinopolul stabilindu-se pe un munte, langa Calcedon, care mai tarziu avea sa se numeasca Muntele lui Auxentiu.
Dorinta sa, era de a ramane ascuns de ochii oamenilor, pentru a se linisti prin rugaciune si nevointa, insa, niste pastori, l-au descoperit, marturisind si locuitorilor din satele invecinate, despre viata sfanta a cuviosului. Astfel, oamenii au inceput sa-l caute, aducand bolnavi cuviosului pentru a-i vindeca.
Dumnezeu a tamaduit prin rugaciunile Sfantului Auxentiu multi orbi, leprosi, ologi si demonizati. Ca nu cumva oamenii sa-i atribuie minunile pe care le lucra Dumnezeu prin el, sfantul proceda in modul urmator: fie le cerea tuturor celor prezenti sa se roage lui Dumnezeu impreuna cu el pentru bolnav; fie mai intai intarea credinta in cei prezenti, aratandu-le ca Dumenezeu le va face lor dupa credinta lor; fie, se ruga deasupra bolnavului rostind cuvintele „Te vindeca pe tine Domnul si Dumnezeul nostru lisus Hristos”. Sfantul Auxentiu a fost unul din Parintii celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, din anul 451. S-a mutat la Domnul in anul 470.