Numele Regelui Charles al III-lea este legat de multe ghinioane care au avut loc de-a lungul anilor. Ceilalți doi regi care au purtat acest nume, au avut parte de un sfârșit de-a dreptul tragic, însă noul suveran al Marii Britanii nu pare că se teme de acest lucru.
Multe persoane se așteptau ca în momentul în care devine rege, fiul cel mare al reginei Elisabeta a II-a să își schimbe numele. Spre surprinderea tuturor, acesta nu a acceptat acest lucru, devenind astfel cel de-al treilea rege al Marii Britanii care poartă acest nume.
În momentul în care este încoronat rege, orice monarh are dreptul de a renunța la numele său de botez și să opteze pentru altul, însă nu este și cazul actualului suveran al Marii Britanii. Acesta nu și-a dorit să aibă loc nicio schimbare în ceea ce privește numele pe care l-a primit din partea părinților săi, tocmai de aceea a devenit Regele Charles al III-lea în momentul în care a fost uns și încoronat.
Unul dintre motivele principale pentru care suveranul a luat această decizie este faptul că a devenit cunoscut de-a lungul timpului cu numele pe care îl are și nu și-ar dori ca cetățenii să fie nevoiți să i se adreseze altfel. Totuși, dacă stăm să ne gândim la sfârșitul tragic pe care l-au avut ceilalți doi regi care au purtat același nume înaintea actualului monarh, am zice că acesta avea destule motive să opteze pentru o altă denumire. Prenumele complet al fiului cel mare al reginei Elisabeta este Charles Philip Arthur George.
Regele Charles I a ocupat tronul Marii Britanii din 1625, până în 1649. Acesta a declanșat Războiul Civil Englez și și-a găsit sfârșitul decapitat pe data de 30 ianuarie 1949. Acesta a fost condamnat după ce a refuzat instaurarea monarhiei constituționale în statul pe care îl avea de condus. Cu o zi înainte de a fi decapitat, Regelui Charles I i s-a permis să își vadă pentru ultima dată copiii, pe Elizabeth și pe Henry.
Celălalt predecesor al actualului suveran al Marii Britanii a avut și el o poveste destul de complicată. După ce a fost exilat în Franța, acesta s-a întors în Anglia în 1660, moment în care a fost încoronat și recunoscut de către toți cetățenii. Din păcate, domnia sa nu a durat foarte mult, stingându-se din viață pe data de 6 februarie 1685, din cauza unui accident vascular cerebral.