Bjorn Daehlie, Expresul din Nannestad

Bjorn Daehlie, a avut privilegiul de a fi cel mai titrat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice de Iarnă, cu un total de 12 medalii, dintre care opt de aur și patru de argint. Considerat unul dintre cei mai mari sportivi ai Olimpiadei Albe din toate timpurile, norvegianul a dominat ca nimeni altul întrecerile de schi fond în anii ’90, cucerind și nouă medalii de aur, cinci de argint și trei de bronz la Campionatele Mondiale.

Născut pe 19 iunie 1967 la Elverum, el a devenit cunoscut lumii schiului nordic drept “Expresul din Nannestad”, după numele localității unde s-a mutat împreună cu familia sa și unde a început să practice diferite sporturi, precum fotbal, caiac, pescuit, vănătoare, hiking și, evident, schi.

Primul succes în Cupa Mondială a venit în decembrie 1989, la 15 km liber, probă în care avea să cucerească primul său aur la Campionatele Mondiale din 1991, de la Val di Fiemme. La aceeași competiție, Daehlie a mai luat un aur în ștafeta de 4×10 kilometri, anunțându-se deja drept unul dintre starurile Olimpiadei din 1992. La Albertville, norvegianul a obținut prima lui medalie olimpică la 30 de kilometri, argint, înainte de a câștiga de trei ori aurul, la combinată, ștafetă și 50 km.

Locul de basm din România care te duce cu gândul la marile temple...

Ce a pățit un pensionar de 92 de ani, după ce a angajat...

Peste doi ani, la Jocurile Olimpice desfășurate pe teren propriu, la Lillehammer, Daehlie și-a îmbogățit colecția de medalii, după ce a cucerit de două ori aurul și o pereche de medalii de argint. Peste patru ani la Nagano, a câștigat trei medalii de aur, la ștafetă, 10 kilometri clasic și 50 de kilometri liber și un argint la combinată. Proba de 50 km din 1998 a descris-o mai târziu drept cea mai grea din întreaga lui carieră, când, după mai bine de două ore de mers pe schiuri, l-a învins pe principalul său urmăritor, suedezul Niklas Jonsson, cu doar 8,1 secunde.

Supranumit și “Omul rachetă”, norvegianul a vrut să participe și la Jocurile Olimpice din 2002, de la Salt Lake City, dar o accidentare la spate suferită în august 1999, l-a forțat să își anunțe retragerea în martie 2001.