Biserica Sfântul Ilie – Hanul Colței se află pe strada Doamnei, iar accesul către lăcaș se face printr-o curte retrasă. În perioada 1954-2009 a îndeplinit funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. Biserica și casa parohială sunt clasate acum ca monument istoric, potrivit unui documentar realizat de Gândul.ro..
Între anii 1725-1730 a fost construită o biserică din lemn de către clucerul Radu Colțea. În anul 1745, acest teren a aparținut Hanului Colțea, astfel că biserica a fost cunoscută drept Sf. Ilie de la Hanul Colței. Afectată de cutremurele din 1802, 1829 și 1838, biserica din lemn a fost dărâmată. În locul acesteia, Lazăr Kalenderoglu, tatăl doctorului Nicolae Kalinderu și arendaș al Hanului Colțea, a ridicat o a doua biserică, respectiv actualul lăcaș de cult care a fost ctitorit între 1838 și 1841.
Noua biserică reprezintă un cumul de influențe occidentale, care se manifestă în arhitectură prin stilul neoclasic. În pictură se observă, de asemenea, apropierea de realism, utilizarea unor tehnici noi și o libertate mai mare în ceea ce privește iconografia.
Edificiul și-a păstrat anumite trăsături originale reprezentative pentru secolul al XIX-lea, dar anumite elemente s-au schimbat în funcție de moda vremii. Mai mult, structura a suferit mai multe intervenții, majoritatea cauzate de cutremure.
Planul bisericii este de tip basilical cu o navă centrală și două nave laterale mai înguste, desfășurate de-a lungul a patru travee. Pe latura de est este prezentă absida Sf. Altar, iar pe latura de vest un portic de acces. La exterior, deasupra pronaosului se află o clopotniță octogonală.
Pictura murală a bisericii este realizată în ulei, într-un stil caracteristic secolului al XIX-lea, inspirată de creația unor artiști ca Gheorghe Tăttărescu și Constantin Lecca. În interior, pereții au fost acoperiți cu imitație de marmură realizată în nuanțe deschise, iar coloanele cu o nuanță ce imită lemnul. Pe peretele de vest, autorul i-a pictat pe ctitorii bisericii în două medalioane.
În 1895 Consiliul Comunal al Bucureștilor a considerat că denumirea „Biserica Hanul Colței” nu este potrivită și a decis să poarte numele ctitorului ei, redenumind-o „Sf. Ilie Kalenderu”. În anul 1903, actuala biserică a fost reabilitată. Aceasta a mai fost renovată după cutremurul din noiembrie 1940, precum și în 1953 – 1954 cu ocazia atribuirii ei către Parohia Bulgară din București, în urma înțelegerii convenite între Preafericitul Justinian 1, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Patriarhul Kiril al Bulgariei. Astfel, biserica a fost dată în folosință gratuit comunității bulgare din București, împreună cu tot inventarul ei și apartamentul de la parter, până când comunitatea bulgarilor urma să își construiască o nouă biserică. Atunci, biserica și-a schimbat din nou denumirea, din Sf. Ilie Kalenderu în Biserica Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul-Bulgară, sau pe scurt Biserica Bulgară. Cu această ocazie, pictorul Nicolae Stoica a refăcut icoanele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, aflate pe peretele vestic al pridvorului.
În anul 1954, biserica a fost resfințită în prezența parohilor, a soborului preoților și ierarhilor români și bulgari, precum, și a numeroși credincioși din ambele popoare ortodoxe. Începând cu luna august 2008, bisericii i-a fost redat, oficial, vechiul nume de Biserica Sf. Pr. Ilie Tezviteanul – „Hanul Colțea”. Ulterior, în 2011, Nadejda Ganeva și fiul ei, Velin Ganev, au donat Bisericii Ortodoxe Bulgare și proprietatea lor din Snagov. prezente aici încă de la inaugurare.
Documentarea acestui material a fost realizată de GÂNDUL.RO.