Bianca Brad, la momentul adevărului. “Am ajuns să fiu manechin datorită…”

Bianca Brad este un cunoscut model, însă puțină lume știe cum a ajuns să defileze pe scenă. Recent, în cadrul unui interviu, vedeta a deslușit misterul. Aceasta a făcut dezvăluirile fix de Ziua Internațională a Modei.

“Am aflat, din întâmplare, că astăzi, 21 august, este Ziua Internațională a Modei… moment în care mintea mi-a zburat la anii petrecuți pe podiumurile de defilare și în fața aparatelor foto și de filmat…????? Profit de ocazie, pentru a spune, încă o dată, că nu am fost lansată în lumea modei de doamna Zina Dumitrescu, așa cum se vehiculează, și că am colaborat doar la 2 din prezentările pe care le-a organizat de-a lungul timpului. Prima oara a fost când am ținut locul unei manechine care nu a mai putut participa, și a doua oară, când a organizat o prezentare cu manechinele anilor 80 – o prezentare foarte reușită, de altfel, la care mă bucur că am luat parte!

Am ajuns să fiu manechin datorită fratelui meu mijlociu, Marian, care a ajuns în lumea modei absolut întâmplător… A fost văzut și ales la un casting, la care se dusese doar ca să îi fie alături unui prieten care voia să facă asta, fratele meu fiind pe atunci student la seral și având deja un serviciu. Apoi, după ce s-a angajat la APACA, m-a luat să văd cum e pe acolo…? Am fost văzută, m-au pus să merg pe ritmul muzicii și se pare că le-a plăcut de mine, deoarece mi-au spus că, după ce termin liceul, dacă doresc să mă angajez acolo și mai sunt locuri, să revin. Ceea ce am și facut!?”, a spus Bianca Brad.

Vedeta a mai precizat că, ulterior, a fost asaltată cu oferte. „A urmat o perioadă foarte plină! Eram tânără, (prea) liniștită și îmi plăcea la nebunie să prezint moda și să am ședințe foto! Doamne și câte am mai făcut!!!! Am pozat pentru reviste, reclame, calendare, aveam tot felul de prezentări de modă, am prezentat pentru, pe atunci, faimosul CAER, am fost la Moscova – pentru toate astea primind doar salariul lunar… și ăla redus la jumătate, când am intrat la IATC (acum UNATC), la seral, și am lucrat cu jumătate de normă… Plecam de acasă dimineața devreme, ca să ajung la timp la APACA pentru a semna condica?; după ce terminam acolo programul, mă duceam la facultate și ajungeam înapoi acasă, seara târziu (motiv pentru care mama mea cea grijulie venea să mă ia din stația de autobuz, iar a doua zi o luam de la capăt. Între drumuri, mă mai opream și la sală, să fac și aerobic… Când aveam prezentări sau ședințe foto, mă căram de acasă, prin troleibuze, autobuze și metrouri cu ditamai geanta, în care luam tot ce credeam că mi-ar folosi, pentru a ieși bine – pantofi, ciorapi, mănuși, curele, accesorii, uneori chiar și pălării… și, desigur, sandviciuri și apa sau suc, nefiind puse la dispoziție… Nu existau școli de manechine, make-up artiști sau hairstiliști. Ne descurcam fiecare cu ce aveam și cât ne pricepeam! Am învățat de una singură, din mers și intuitiv, să mă fardez, să defilez și să pozez… Inițial, singurele farduri pe care le-am avut, au fost un creion dermatogaf negru, un rimel negru și un strugurel care putea fi folosit și pe buze, și pe obraji”, a mai spus Bianca.

“Uneori mă gândesc că dacă mă nășteam în America și făceam tot ce am făcut aici, pe plan profesional – prezentări de modă, ședințe foto, coperți pentru reviste, reclame, emisiuni TV, film, muzică, prezentator de evenimente, voice-over-uri pentru reclame și desene animate, editoriale etc, viața mea ar fi fost cu totul și cu totul diferită…? Au fost multe lipsuri, dar chiar și așa, a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea, de care îmi voi aminti mereu, cu nostalgie, cu bucurie și cu multă recunoștință!”, a încheiat Bianca Brad.