Bianca Apostol, o tânără pasionată de drumeții montane, trăiește alături de partenerul său olandez, Daniël Vernooy, într-o iurtă construită din materiale reciclate, ducând o viață simplă și conectată cu natura. Ea povestește despre experiențele sale montane din Canada, unde întâlnirile cu urșii sunt mult mai frecvente decât în România, subliniind frumusețea și pericolele acestor aventuri.
Cu câteva zile în urmă, Maria Diana, o tânără de 19 ani, a fost ucisă cu sânge rece de urs, la Bușteni, în apropiere de un traseu montan. Maria Diana a fost atacată de animalul sălbatic, apoi târâtă într-o râpă. Iubitul ei a fost martor la scenele de groază, însă nu a putut face nimic pentru a o salva. Bianca Apostol a făcut o postare pe Facebook prin care a povestit întreagă sa experiență când s-a întâlnit cu urșii.
După tragedia recentă din Bucegi, în care o fată a fost ucisă de un urs, reacțiile pe rețelele sociale nu au întârziat să apară. Alpiniști, salvamontiști, vedete și pasionați ai muntelui din întreaga țară și-au exprimat durerea și îngrijorarea față de acest incident tragic. Printre aceștia, se află și Bianca Apostol, o româncă pasionată de drumeții, care a explorat munții din diverse colțuri ale lumii. Ea a împărtășit o poveste personală despre o întâlnire periculoasă cu un urs, subliniind riscurile și frumusețea drumețiilor montane.
Într-o postare detaliată pe Facebook, Bianca Apostol subliniază câteva aspecte esențiale și ușor de implementat, care nu necesită costuri ridicate. Printre acestea se numără informarea corectă și detaliată despre prezența urșilor și comportamentul adecvat în cazul unei întâlniri cu aceste animale. De asemenea, subliniază importanța unei bune organizări a turismului în zonele populate de urși, cum ar fi oferirea de spații sigure pentru depozitarea alimentelor și echipamentelor, inaccesibile urșilor. În plus, Bianca atrage atenția asupra necesității ca autoritățile să fie ferme în gestionarea urșilor care se apropie de oameni pentru a cere sau fura mâncare.
„De foarte mulți ani merg împreună cu partenerul meu, Daniël, în drumeții pe munte. Și când spun drumeții, mă refer la trasee lungi, mici ‘expediții’ de până la doua săptămâni în șir câteodată, când ne organizăm cu multă vreme dinainte, cărăm singuri echipamentul, mâncarea etc. Am fost cam prin toate zonele din România, dar și în străinătate: Patagonia, Kyrgyzstan, Georgia, Islanda, Norvegia etc. Dar cea mai relevantă experiență pe acest subiect am avut-o în Canada.Acum doi ani am petrecut două luni pe poteci în Canadian Rockies și BC. Bineînțeles, o prima îngrijorare când am planificat drumețiile, au fost urșii. Prima acțiune: am cumpărat bear spray cum este recomandat (sau chiar obligatoriu în unele locuri). Pe parcursul a două luni ne-am întâlnit de câteva ori cu ursul. Chiar în prima zi, când am ajuns la locul de campare pentru acea noapte (locurile de campare în backcountry sunt limitate în general la 2-10 corturi și trebuie rezervate chiar și cu un an înainte; accesul oamenilor este deci foarte limitat), am zărit un urs grizzly cam la 20 de metri depărtare. Eram singuri acolo, ne-am speriat, nu ne-am mișcat, însă ursul era complet dezinteresat de noi”, a scris Bianca Apostol în postarea sa de pe Facebook.
„La a doua întâlnire cu ursul pe traseu în Canada, am fost mai pregătiți mental. Noi veneam dintr-o direcție pe poteca, ursul din partea opusă și pentru ca nu aveam vizibilitate, într-o curbă am dat aproape cap în cap cu el. De data aceasta a fost un black bear (urs negru). Ursul a sărit un pic speriat, surprins, noi la fel. Însă ne-am păstrat calmul și după cum citisem, am luat spray-ul la îndemână (acesta se folosește numai in cazul unui eventual atac, nu doar la o simpla întâlnire pentru ca dacă ursul nu arată semne de agresivitate folosirea spray-ului s-ar putea să-l enerveze), ne-am mișcat ușor un pic în spate și am coborât mai jos de pe poteca, printre copaci. Ni s-a explicat ca urșilor le place să folosească și lor potecile, și când dai peste el trebuie să îl lași să treacă (nu să alergi ca atunci te vede ca pe o pradă și oricum el aleargă mai repede decât tine). I-am vorbit calm să audă ca suntem oameni. Nu țipat, pentru ca țipatul îl derutează și ar putea stârni comportament defensiv. Ursul a trecut și și-a văzut de treaba lui. Atașez un video. În cazul în care ursul venea de exemplu din aceeași direcție în spatele nostru asta nu însemna automat ca ne urmărește și este un atac. La fel ca omul, ursul folosește câteodată și el poteca și este nedumerit cum să se comporte în prezența ta. Tu te dai la o parte, el merge înainte și își continuă fiecare drumul lui. Grizzly-ul pe care îl întâlnisem în prima zi de hiking nici măcar o privire nu ne-a aruncat, a trecut așa cu ‘aroganță’ prin fața noastră pe când noi am fost complet marcați de prezența lui, o frica combinată cu fascinație. Ursul negru (mult mai mic ca și mărime decât un grizzly) însă, după cum se vede în video a fost un pic stresat; la fiecare pas a întors un ochii să vadă ce facem. Dupa ce am trecut teferi de urs și am dat peste alți drumeți care urcau, am încercat să îi avertizez ‘Ursu’, ursu, aveți grijă, nu mai urcați’. Ei m-au întrebat: ‘Și era agresiv?!’ Eu zic ‘Nu… (dar contează în gândul meu?!)’, iar ei mi-au dat o privire de genul ‘Ce femeie isterică’. Atitudinea canadienilor este foarte degajată față de bear encounters…Bineînțeles, nu exclud posibilitatea unui atac. Atacurile sunt de două feluri: cel mai comun, defensiv, și extrem de rar, prădător. Dacă alergi sau mergi pe bicicletă și ai o viteză mai mare decât când mergi la pas, s-ar putea să îl iei pe urs prin surprindere, iar el să atace defensiv. Când ești la plimbare, mergi îndeajuns de încet ca ursul sa aibe timp să se ferească de tine și cel mai probabil va evita să se apropie.Atacul prădător este extrem, extrem de rar, neobișnuit si aparte. De exemplu un urs în Canada s-ar putea să atace agresiv dacă înainte de hibernare nu s-a îngrășat îndeajuns de mult și este disperat.Statistic vorbind, șansele sunt mult mai mari să mori de la înțepătura unei albine decât mușcat de urs”, a mai scris tânăra pe Facebook.