BANCUL ZILEI | „Permisul dumneavoastră, vă rog!”

În prima zi a Anului Nou, CANCAN.RO vă prezintă o glumă amuzantă despre viața lui Bulă. Conversația hilară dintre el și un polițist de la Rutieră, după ce l-a oprit în trafic. Vei râde cu lacrimi!

Iată gluma de astăzi:

Aflat în stare de ebrietate, Bulă e oprit de un polițist de la Rutieră.
– Permisul dumneavoastră, vă rog!
– Ce este ăla?!
– Cartela aceea cu poza dumneavoastră.
Se uită Bulă, preț de câteva minute, și, la un moment dat, îi dă polițistului o oglindă uitată de nevasta lui în torpedou. Polițistul se uită, după care zice:
– Aah, mă scuzați! Nu știam că și dumneavoastră lucrați în Poliție.

CITEȘTE ȘI: BANCUL ZILEI | DOI PENSIONARI, LA BORDEL

CITEȘTE ȘI: BANC | BULĂ ŞI ŞTRULĂ SE ÎNTÂLNESC LA AZILUL DE BĂTRÂNI

Alte bancuri amuzante

În prima zi a noului an vă punem la dispoziție o sumedenie de glume amuzante. Sunteți pregătiți pentru o porție de râs? Să dăm drumul distracției!

„În cabinetul unui psiholog, intră o doamnă agitată:

-Doctore, am o problemă și nu știu ce să fac. M-am întors ieri mai devreme acasă și l-am găsit pe băiețelul meu în pat cu fiica vecinilor, amândoi dezbrăcați… Ați putea să stați de vorbă cu ei?

-Doamnă, dar asta nu e o problemă, calmați-vă. Ce vreți să le spun eu? Trebuie înțeleși, copiii mai fac chestii din astea, din curiozitate…

-Doctore, nu asta vreau să le spuneți. Eu îi înțeleg și n-am nimic împotrivă. Spuneți-le cum să facă să înțeleagă și noră-mea, că era cu mine când i-am găsit”.

„Un ofițer de poliție trece pe lângă un domn în vârstă, care plânge.

-Ce este, domnule?

-Am 71 de ani și sunt căsătorit cu o femeie de 20 de ani.

-Dar este foarte bine, nu ai de ce să plângi.

-Soția mea este frumoasă, este foarte frumoasă, bine făcută, cu forme deosebite și chip de înger.

-Cu atât mai mult, nu ai motive. Nu mai plânge.

-Când ajung acasă, îmi face preparate delicioase, atât de bune!

Polițistul se enervează:

-Domnule, nu mai plânge!

-Și, în pat, zice bătrânul printre lacrimi, este o nebună!

-Ajunge, spune polițistul, pe un ton dur, nu ai de ce să mai plângi!

-Ba da, am uitat unde locuiesc !!!”.

Bulă şi Ştrulă se întâlnesc la azilul de bătrâni.
– Mă Bulă, ce cauţi tu aici? Eu auzisem că i-ai lăsat aşa de mulţi bani lu’ fi-tu, că te-a băgat la azilul ăla de lux, ce cauţi aici, la azilul ăsta de stat?
– Mă Ştrulă, am cerut să fiu mutat aici.
– Dar de ce? Nu era mai bine acolo?
– Nu, mă, nu mă simţeam bine.
– Dar ce s-a întâmplat? Doctorii nu te tratau bine?
– Ah, nu mă puteam plânge.
– Atunci, asistentele nu erau suficient de atente?
– Nu mă puteam plânge.
– Femeile de serviciu, portarii, se purtau urât cu bătrânii?
– Nu, nu mă puteam plânge.
– Camera ta nu era suficient de mare, de curată, nu te lăsau pe afară?
– Nu mă puteam plânge.
– Păi, dacă-ţi era atât de bine acolo, de ce ai venit aici?
– Aici mă pot plânge.