BANC | Pe patul de moarte, Popescu e înconjurat de toată familia și, cu glas sleit, le spune: ”Când aveam eu vreo 20 de ani…”

Pentru a zâmbi din tot sufletul, ai nevoie, uneori, de ceva care să îți readucă zâmbetul pe buze. Am pregătit pentru tine o întâmplare, care cu siguranță te va înveseli.

Pe patul de moarte, Popescu e înconjurat de toată familia și, cu glas sleit, spune:
– Ehei, când aveam eu vreo 20 de ani, ce mă mai distrăm !… Femei, beții, scandaluri…
Și-mi zicea tata: bă băiatule, potolește-te, ia-ți un serviciu, fă-ți și tu o familie, să aibă și ție cine-ți da un pahar de apă pe patul de moarte.
Dar nu m-am potolit. Și pe la 30 de ani, ce mă mai distrăm… Femei și mai multe, beții și mai mari!…
Și-mi ziceau prietenii: ba Popescule, potolește-te, fă-ți și tu o familie, să aibă și ție cine-ți da un pahar de apă pe patul de  moarte.
Și mi-au tot zis așa, până am început să-i ascult.
Mi-am luat nevasta. Nevasta trebuia ținută cu bani, a trebuit să muncesc mai mult. Au apărut copiii, a trebuit să muncesc și mai mult, să-i duc la școală, să le dau tot ce le trebuie. N-am mai știut ce-i aia o beție, n-am mai știut ce-i aia o distracție.
Pe urmă au venit nepoții.
Am tras și pentru ei cât am putut, că deh, să aibă cine-mi da un pahar de apă pe patul de moarte…
Și uite că acușica, acușica mor și…
– Și, și?, întreabă rudele strânse buluc la capul muribundului.
– Și-n pana mea, NU MI-E SETE!!!!!!