BANC | Chelnerul ardelean și… merele
Ziua nu trebuie să treacă fără o porție copioasă de râs, iar pentru asta am pregătit un banc care cu siguranță te va amuza copios. Protagonistul de astăzi este un chelner ardelean, care profită de clienții pe care îi are și încarcă nota de plată. Deznodământul este hilar.
Un chelner ardelean trecea pe nota de plată cam așa: pâine – 2 lei, ciorbă – 10 lei, grătar – 14 lei, salată – 5 lei, mere – 25 lei. Unii clienți, neatenți, plăteau totalul fără să consulte nota de plată. Alții, ceva mai atenți, spuneau că nu au mâncat mere.
Chelnerul lua un pix și cu mișcări supărate tăia merele de pe nota de plată și spunea: Dacă nu mere, nu mere…
(CITEȘTE ȘI: BANCUL DE MARȚI | UN DOMN CĂTRE O DOAMNĂ ELEGANTĂ: „ADOR PARFUMUL TĂU”)
Alte bancuri amuzante
– Unde ești, iubi? Și de ce vorbești în șoaptă?
– Sunt la vecina în șifonier. A venit bărba-su acasă.
– Stai liniștit, că adoarme repede. Vine de la mine, e rupt.
– Dar ce i-ai făcut?
– Sarmale. Ție ce ți-a făcut aia?
– O felie de pâine cu gem.
– Ieși acum din șifonier și fă-le scandal. Să nu-mi pleci de acolo nemâncat!
Am fost la un interviu pentru angajare. La proba practică mi s-a spus:
– Ia laptopul meu și încearcă să mi-l vinzi!
Am pus mâna pe el, l-am luat sub braț și am ieșit din birou. După două minute am fost sunat să i-l aduc înapoi. I-am răspuns că asta îl costă 250 de euro.
Un italian angajează 3 români să-i vopsească gardul care împrejmuia casa.
Dis-de-dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, italianul le dă celor trei instrucţiunile:
– Aveți aici 3 găleţi de vopsea care vă vor ajunge să vopsiţi tot gardul. În bucătărie e mâncare, când o să vă vină foame, vă puteţi servi. Aaa, era să uit. Aţi văzut calul pe care îl ţin închis în spatele curţii? Să nu cumva să lăsaţi poarta dechisă să scape de acolo că nu ştiu ce fac cu voi. S-a înţeles?
– Am înțeles şefu, răspund românii într-un glas. Pleacă italianul, iar românii se apucă de treabă. Nu după mult timp, unul din ei zice:
– Măă, mie mi-a venit foame, hai să vedem ce are ăsta de mâncare! Bucătăria italianului, plină de bunătăţi. După un ospăţ pe cinste, românii caută şi ceva de băut, dar nu găsesc decât apă şi suc. Atunci, unul dintre ei zice:
– Mă, ştiu eu cum să facem rost de băutură. Mergem şi vindem o găleată de vopsea, cumpărăm băutura, iar vopseaua de rămâne o mai diluăm, o mai lungim şi terminăm noi gardul. După ce au băut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termină vopseaua.
– Acum ce dracu facem? De unde luăm vopsea? Italianul o să-şi dea seama că noi am luat-o.
(VEZI ȘI: BANCUL DE LUNI | „CINE E TIPA CU CARE ERAI AZI ÎN MALL?”)