Reporterii CANCAN.ro va prezinta in exclusivitate frumoasa poveste a unei femei care nu a renuntat niciodata la vise si care nu s-a sfiit sa o ia de la capat. La 71 de ani a terminat Facultatea de Psihologie, dupa o viata de balet si calatorii.
O noua poveste formidabila aduce in prim plan pe Alexandra Mogosanu, balerina de 72 de ani care este puternic implicata in comunitatea din care face parte si al carei membru e inca de la inceput: Clubul Inteleptilor.
Clubul Inteleptilor este un centru infiintat in 2005 la initiativa Primariei Sectorului 2 care isi propune sa ofere persoanelor membre, in general pensionari, un cadru propice pentru mentinerea contactelor interpersonale (intalniri, discutii, dezbateri), pentru desfasurarea unor activitati cultural-artistice (vernisaje, sesiuni literare– poezie, proza, teatru) sau pentru petrecerea timpului liber.
„Se numeste asa pentru ca membrii fondatori si membrii din club sunt medici, profesori universitari, ingineri, economisti. A fost initiativa domnului primar. Foarte multi dintre ei sunt cei care coordoneaza pe specificul activitatii lor temele pe care ni le propunem noi sa le desfasuram”, a declarat psihologul Paula Catana, coordonatoarea centrului.
Alexandra Mogosanu este membru fondator si unul dintre primii oameni care s-au inscris in club.
“Dupa ce am terminat Liceul de Coregrafie in 1958 cu specialitatea balet clasic, am inceput sa lucrez la Teatrul Muzical din Constanta. Dar pentru ca mama mea nu ma lasa sa stau singura acolo, am venit in Bucuresti”, incepe povestea Alexa, cum ii spun apropiatii.
Si pentru ca la Opera din Bucuresti se intra in functie de balerinele vechi care ieseau la pensie, talentata balerina a preferat ca pana atunci sa nu piarda timpul. Asa a inceput cariera in dansul de folclor.
“Una din profesoarele mele de la Coregrafie a vorbit cu o prietena profesoara care m-a ajutat sa intru in Ansamblul Perinita. Am ramas acolo, am ajuns primsolista, am luat un ordin cultural clasa I. Dupa ce s-a infiintat Rapsodia Romana, m-am implicat si mai mult. Am luat Premiul I chiar pe Interpretare la Cantarea Romaniei. Am predat, am avut foarte multa activitate cu ansamblurile de amatori, am scris livrete coregrafice. Acum vreau sa scriu o carte”, mai povesteste proaspata licentiata in psihologie.
Alexa este de o energie radianta. Simti ca te molipseste prin buna ei dispozitie. Fiecare zambet, fiecare fraza iti cutremura echilibrul zilnic pe care il credeai a fi cel normal.
“ Cred ca e important sa ai umor. Sa glumesti, sa te bucuri! Sa stii ca zambetul pe buze face mai mult decat orice, invata sa zambesti singur si zambetul asta coboara si in tine. Daca eu iti zambesc tie, nu-i asa ca si tu esti mai deschis? Iti transmit lucrul asta”, mai explica Alexa retoric.
Femeia este vaduva, iar fiica ei Alexandra, acum o femeie in toata firea de 37 de ani, a fost de fapt infiiata.
“In paralel cu teatrul, am si predat la Liceul de Coregrafie. Am pierdut o sarcina, si m-am hotarat sa infiiez un copil. Alexandra are 37 de ani si este sprijinul meu”. Albastrul turcoaz al ochilor ii ascunde trecerea anilor. Orice ar spune, ea nu-si arata varsta.
Toata viata si-a urmat profesia artistica. Cu dansul a vazut lumea, a fost premiata, a creat. Nu a uitat insa niciodata de pasiunea pe care a avut-o.
“Anul trecut am terminat Facultatea de Psihologie la zi. La 71 de ani. Eu am vrut sa dau si in 1972, dar faptul ca plecam in strainatate foarte mult si nu erau decat cursuri la zi am ales baletul. Am vazut lumea, sunt foarte bine structurata pe interior”, isi mai aduce aminte unul din cei mai intelepti din club.
Dupa peste 30 de ani de munca a iesit la pensie, in 1990. Nu s-a oprit aici, nu avea stare. A inceput sa faca reclame, in roluri principale. Cu toatea astea, recunoaste ca cel mai mult i-ar fi placut sa faca psihologie criminalista.
“Am terminat Psihologia cu 9.60 si Pedagogia cu 10. Am facut facultatea asta din pasiune, de atunci din 1970 am strans mereu carti de psihologie. La inceput toti mi-au spus ce caut la varsta asta, ca nu mi-e rusine. Eu am zis simplu: daca tot am timp acum, hai sa-mi fac si eu un cadou. Le-am spus si prietenilor si colegilor ca am venit sa fac psihologie pentru mine, n-am nevoie de patalama, nu prea mai am ce face cu ea. A fost pentru mine, pentru raspunsurile mele, faptul ca e o lume noua unde vreau sa navighez”, explica relaxat studenta de varsta a treia.
Colegii, s-au mirat: “De la mirare, de la curiozitate, cand au vazut ca raspund, ca nu ma duc asa pur si simplu, chiar ne-am impreietenit. Si mai este si chestia ca cei tineri nu au experienta ta, vezi altfel lucrurile la varsta mea. Intelegi altfel lucrurile. Dupa aceea m-au acceptat si chiar m-au admirat. Multe dintre fete au venit la mine si mi-au spus ca s-au dus la mamele lor si ele la randul lor au recunoscut ca s-au gandit sa faca la fel. “Si ele au vrut sa faca facultate, dar au cedat pentru ca a trebuit sa ne creasca pe noi”, imi spuneau fetele.
Cateva sfaturi intelepte
„Este important sa faci miscare, sa socializezi, sa fii ancorat in timp si in viata de zi cu zi a tarii si a celor din jurul tau, sa te implicit, sa fii optimist, sa incerci sa daruiesti din experienta ta, dar in acelasi timp sa stii sa si primesti. Noi, pana cand murim, tot timpul invatam. Consider ca nu exista “nu pot”.
Cred ca foarte mult conteaza realatia de prietenie, sa stii sa stimezi si sa respecti pe cei din fata ta. Sa incerci sa-i ajuti cat poti pentru ca a oferi cuiva ajutor inseamna a-ti oferi singur o mare bucurie. Nu exista o limita a varstei”.
(Ionut Ungureanu)