Există foarte mulți cetățeni români care lucrează peste hotare, mai ales în Italia, Spania sau Germania. Mulți dintre români lucrează în sectorul destinat asistenței de îngrijire a persoanelor vârstnice, la domiciliu. Există persoane care nu sunt înregistrate oficial, dar care lucrează ca îngrijitoare pentru cei aflați în cauză, bătrâni sau copii din centre. Badantele românce își petrec luni întregi pentru a-i îngriji pe bătrâni, iar sacrificiul este enorm – sunt departe de casă, de cei dragi, dar își dedică timpul pentru fericirea și bunăstarea celorlalți. În cele ce urmează, veți descoperi poveștile unor lucrătoare în Italia.
Persoanele care aleg să plece peste hotare și să se îngrijească de cei vârstnici fac un sacrificiu enorm. Îi lasă pe cei dragi acasă, departe, nu doar din dorința de a face bani, ci și pentru a asigura fericirea altor persoane. A fi badantă necesită o mulțime de calități, iar munca nu este ușoară. Badantele românce din Italia au povești înduioșătoare de viață, unele chiar tulburătoare. O persoană a mărturisit, de exemplu, că „muncesc până se îmbolnăvesc”, iar sacrificiul este foarte mare.
„Muncesc săracele până se îmbolnăvesc, e greu dar nu sunt alte soluții în România. Sacrificiul e enorm, tragi de tine până nu mai poți”, mărturisea o persoană despre lucrătoarele din acest domeniu.
Fie că sunt înaintate în vârstă, fie că sunt tinere, badantele românce au plecat peste hotare pentru a munci. O badantă româncă mărturisește că avea 26 de ani când a plecat în Italia, pentru a câștiga un ban. Acum are 40 de ani și mărturisește că tot ce a putut să facă a fost să aibă o situație financiară pentru nivelul supraviețuirii. Și-a lăsat copiii mici acasă, sacrificând multe, pentru a putea pune o pâine pe masă.
„Aveam 26 de ani când am plecat, am lăsat doi copii de 9 și 6 ani, acum am 40 de ani, nu am reușit să fac nimic decât să supraviețuim cu greu”, a spus o badantă.
Și, totuși, nu toate badantele românce reușesc să prindă un contract, pentru prestarea muncii. Aspect care influențează vechimea în câmpul muncii: „Trebuia să reflectați demult, e o adevărată închisoare… Chiar dacă nu ai norocul să găsești o familie care să îți facă un contract de muncă, rămâi… că ai nevoie de bani și ani trec, vechimea nu… Dar nu toți au noroc și nu le poți avea pe toate în viață”.
„M-am sacrificat pentru a avea cei de acasă tot ce le trebuie… condiții de viață mai bune. Singura dorință pe care o am e să fie recunoscători. Multe dintre noi suntem doar bancomate. Nu ne întreabă nimeni dacă suntem bine sau nu. În special partenerii de viață. Dacă le trimiți bani, e totul ok”, spune o altă persoană, arată Rotalianul.com.