Au renunțat la slujbele lor pentru o plantație de…

Într-o lume în care mai toți fug de munca fizică și țintesc spre posturi călduțe, de stat pe scaun, într-un birou, doi soți din Satu Mare dau un exemplu invers.   Au lăsat locurile de muncă bine plătite, în birouri corporatiste, pentru a se întoarce la sapă. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă spune povestea cu parfum de lavandă pe care o trăiesc Arabela și Răzvan. (VEZI ȘI: ARE CEA MAI MARE PLANTAȚIE DE GOJI DIN ROMÂNIA!)

Arabela are 36 de ani și a lucrat într-o bancă și la Camera de Comerț, iar Răzvan, soțul ei, are 34 de ani, iar ultimul loc de muncă a fost într-un post de conducere la o companie de produse farmaceutice. Cei doi au decis să lase în urmă carierele ca să muncească pentru propria afacere, și nu pentru alții. Au luat decizia la un an după ce au pus bazele unei plantații de două hectare de levănțică, care acum le este deopotrivă loc de muncă și de relaxare. 

“Trebuie să te dedici 100%”

„De trei ani de zile am început cu lavanda, am înfiinţat cultura şi pentru o perioadă am mers cu joburile în paralel, până ne-am dat seama că nu poţi să faci două lucruri deodată, dacă vrei să le faci bine. Așa că am decis să renunțăm la locurile de muncă și să ne dedicăm total afacerii noastre, care poate fi una profitabilă, dată fiind suprafața, dacă ne și ocupăm de ea”, spune Răzvan. (NU RATA, AICI: OLTENII AU INVENTAT PÂINEA FĂRĂ GLUTEN, GĂLBENUȘUL PORTOCALIU ȘI OASELE ARTIFICIALE)

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

La rândul ei, Arabela nu are niciun regret.

„Dacă vrei sa faci un lucru bun, trebuie să te dedici 100%, aşa că am decis de anul trecut să ne detașăm de ceea ce făceam înainte şi să ne axăm pe business-ul nostru”, spune ea.

Cei doi au început cu o cultură pe două hectare, dar nu a fost o decizie luată din impuls, ci una bine studiată, luni la rând, cu multe vizite în alte plantații, pentru a fi cât mai bine informați despre proiectul în care se vor implica.

Au mizat totul pe lavandă

„Teoretic, după scrierile de specialitate, în anul al treilea plantația ar trebui să aducă profit. Noi am reușit să facem profit din anul doi, ceea ce ne-a încurajat să ne lăsăm cariera pentru afacerea aceasta. Noi suntem în anul trei şi am reuşit oarecum să forţăm lucrurile pentru că din anul doi am reuşit să producem ulei esenţial de lavandă şi apă florală, deci să scoatem produsul finit. În mod normal trebuia să facem lucrul acesta doar din anul trei şi să vedem dacă e o investiţie care merită. Noi suntem mulţumiţi de această afacere ”, explică Arabela.

Planurile celor doi, care acum au ca singură sursă de venit plantaţia de lavandă, este de a face din aceasta o afacere de mari proporţii. De aceea se pregătesc ca, din această toamnă, să mărească suprafaţa plantată, ţinta finală fiind de 11 hectare, ca mai apoi să îşi creeze propria linie de procesare a lavandei pentru a obţine apă de lavandă şi ulei esenţial. (CITEȘTE AICI: OLIMPICA LA ENGLEZĂ FACE VOLUNTARIAT. E PROFESOARĂ LA 16 ANI PENTRU COPIII DINTR-UN SAT DIN TELEORMAN!)

Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din… câmp

„Dorim să ne extindem, să devenim și mai competitivi și să putem face față unei cereri și mai mari, pentru că deocamdată cererea întrece oferta pe piața din România, ca mai apoi să putem ataca piețele internaționale. Se pot face bani din lavandă și de pe o suprafață mai mică, dar nu bani de trăit zi de zi, ci așa, de un concediu, un venit suplimentar. Când mărești suprafața, automat mărești și veniturile”, îşi expune Răzvan planurile de dezvoltare a afacerii.

„Sunt mulţi care merg în târguri şi fac diverse produse, creme, săpunuri, sau fac produse gastronomice sau se adresează florăriilor. Noi de la început ne-am setat să mergem pe produs finit, să avem plusvaloare, de aia am şi mers pe soiul Sevastopolis de lavandă, pentru că e special pentru ulei. Mai târziu ne dorim să ne adresăm şi pieţei externe, iar pentru asta e nevoie de produs finit”, povesteşte Arabela.

Drumul celor doi în aceşti doi ani, în agricultură, nu a fost uşor, lovindu-se de diferite probleme, în special când a venit vorba de mână de lucru, astfel că socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele din câmp. După ce şi-au cheltuit economiile pentru înfiinţarea plantaţiei, s-au văzut nevoiţi să se tehnologizeze, chiar dacă suprafaţa nu o cerea deocamdată.

Mâna de lucru, cea mai mare problemă

 „Cel mai greu a fost cu oamenii, cu mâna de lucru. Trebuie căutaţi, trebuie mers după ei acasă ca să îi aduci la muncă, trebuie duşi înapoi, le trebuie bani, le trebuie ţigări. Ajungeam la un cost de 100 de lei pe zi cu un muncitor. Iar ca să poţi să te ocupi doar de un hectar aşa cum trebuie, ai nevoie de minim 10 oameni. Iar noi la două hectare, aveam nevoie de 20 de oameni, şi cost mare şi greu de găsit.

Unde mai pui că era vorba că e nevoie doar de o sapă – două pe an în plantaţie, dar realitatea e alta, că la câteva zile după o sapă, dacă plouă, imediat e iar de săpat, deci am ajuns să săpăm şi o dată la trei săptămâni, ceea ce presupunea bani mulţi pentru noi. Şi mai aveam problema şi cu calitatea muncii, că era plin între rânduri de lavandă tăiată de cei care munceau.

Aşa am zis că facem un efort şi ne tehnologizăm, ca să nu mai depindem de oamenii aduşi la muncă cu ziua şi la urma urmei am făcut aşa şi o economie, că utilajul se amortizează destul de repede din banii pe care îi dădeam la zilieri. Acum eu sunt tractoristul la mine pe plantaţie”, povesteşte Răzvan. (CITEȘTE ȘI: CUM A DEVENIT FRANCEZA ”A DOUA LIMBĂ OFICIALĂ” LA… RÂMNICU SĂRAT!)

Ca să poată să facă un ciclu închis în această afacere, de la pepinieră, plantaţie, prelucrare, îmbuteliere şi desfacere, cei doi se pregătesc să depună un proiect cu fonduri europene.

Arabela nu a renunțat la planul de rezervă

„Încă nu avem distileria. Vrem să avem distileria noastră, vrem chiar să găsim alţi cultivatori mari şi astfel să putem ieşi pe piaţa externă. Cererea este încă mai mare decât oferta. Eu vreau să exploatez cultura de lavandă la maxim, de la pepineră până la desfacere ”, mai spune Răzvan pentru CANCAN.RO. SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.

„Lumea e destul de reticentă la proiecte, nu mulţi sunt deschişi pentru că e multă muncă pe partea de hârtii. Noi suntem deschişi şi ne-am orientat să facem un circuit închis”, adaugă Arabela.

Pentru Răzvan, schimbarea de la un post la un birou la cel de pe tractor nu a fost un şoc foarte mare, fiind un iubitor al provocărilor. În schimb, soţia sa încă mai are gânduri de a renunţa. Are mereu pregătit un plan de rezervă, de a se întoarce în domeniul bancar, dar rămâne totuşi încrezătoare în plantaţia ei de lavandă. (VEZI ȘI: POVESTEA FABRICII DE AGRICULTORI)