Asta-i Romania! Drama unui seropozitiv care traieste intr-o scara de bloc si se milogeste sa fie lasat sa munceasca!
Inca de la venirea sa pe lume, de cand a deschis pentru prima data ochii Bogdan s-a vazut singur intr-o lume mult prea mare. El a fost abandonat de cea care i-a dat viata intr-o maternitate din judetul Galati. Asa incepe una dintre cele mai triste povesti pe care ati auzit-o.
“Pe masura ce anii treceau si eu cresteam, am fost mutat in case de copii, unde viata a fost un calvar… Acolo a fost mai rau ca in Iad,tot timpul eram agresat fizic si psihic, zi de zi luam bataie de la cei care ar fi trebuit sa aiba grija de noi si sa ne invete”, ne-a povestit tanarul de doar 22 de ani.
S-a gandit de multe ori la sinucidere
El ne-a mai spus ca pe langa cafteala primita de la ingrijitori, el a luat bataie si de la colegii sai de suferinta. Tanarul ajunsese sa se gandeasca la sinucidere, numai pentru a scapa de tortura la care era supus.
“Anii au trecut si am devenit major, dar gandurile si cosmarurile prin care am trecut inca nu au de gand sa dispara, pur si simplu seara ma trezesc din somn tipand si umezit de lacrimi la ochi. La varsta de 18 ani am finalizat o scoala de Arte si Meserii si pentru ca asa erau protocoalele, am fost dat afara din camin”, si-a continuat povestea vietii Bogdan.
A aflat la un control de rutina ca a fost infectat cu HIV
A venit la Bucuresti in speranta ca va gasi un loc de munca, iar tot ce isi dorea era sa isi croiasca o cale in viata, dar toate aveau sa se naruie in scurt timp.
“Intre timp, la un control de rutina am aflat ca duc pe spate o boala cronica, numita Sero Pozitiv, in termenii nostri HIV. Nici acum nu stiu cum am capatat aceasta boala, probabil de la ultima interventiie suferita la colon…”, ne-a mai spus cu lacrimi in ochi tanarul. Bobo, cum il alinta prietenii, ne-a spus ca este pus la zid de toate persoanele din jurul sau deoarece este seropozitiv. Tot ce isi doreste acum tanarul este un loc de munca si sa isi gaseasca undeva sa locuiasca cu chirie.
CITESTE SI
“Dupa ce ca viata mea din copilarie a fost un chin, acum cand am devenit major si sunt la varsta cand trebuie sa realizez ceva sunt impuscat la zid cu sange rece de cei din jurul meu, pe motivul ca duc pe spate fara voia mea, aceasta boala. Dar chinurile si greutatile nu inceteaza sa se opreasca, unde am stat cu chirie, pentru ca nu mai aveam de unde plati, am fost dat afara si de doua saptamani dorm pe unde apuc, in scari de bloc si in parcuri. Nu mai poate fi vorba de hrana, medicamente, iar de curand am suferit si niste intervenitii la ochi. Acum pentru a supravetui cat de cat sunt nevoit sa deranjez si sa bat la usa omenilor, pentru a cere macar o bucata de paine”, ne-a spus el indurerat. (A.S.)
This browser does not support the video element.