Cântărețul Tinu Veresezan a așteptat nu mai puțin de patru ani până când a fost convins că partenera de viață este, cu adevărat, aleasa inimii sale. Artistul a dezvăluit asta la Acces Direct. Geanina a trecut, pare-se, testul lui Tinu.
E drept, Tinu Veresezan a avut mereu numai cuvinte de laudă la adresa iubitei lui, de care are mare grijă.
„Ne-am cunoscut la cântare. Eu făceam de petreceri în Arad. Ne-am plăcut şi am rămas împreună. Au trecut patru ani de atunci. A fost o perioadă de probă, a trecut şi suntem bine. Nu ne gândim la nuntă, în primul rând trebuie să ne înţelegem, că un act nu leagă două persoane”, a spus Tinu.
Tinu a fost marcat de divorțul părinților, dar la 10 ani, și el a trecut prin aceeași situație. „Eu în buletin nu sunt Tinu, eu sunt Florentin. Tinu îmi e porecla. Eu nu puteam să spun Florentin când eram mic şi spuneam Tin (….) Îmi doream de mic copil să cânt. Când de la vârsta de cinci ani, am primit un cadou din partea părinţilor, un acordeon de când eram la Lipova. L-am păstrat vreo doi ani de zile în cămara bunicilor. (…) De la mama moştenesc acest talent şi tata cânta la vioară, dar nu a profesat.
Cu vocea am început să cânt puţin mai tărziu. Mergeam la evenimente cu mama. A fost o joacă. Contează un moment în viaţa, îţi schimbă destinul. Eram la o nuntă în Hunedoara şi am început să cânt 2-3 melodii de muzică uşoară. Tineretul a fost fascinat de mine şi au zis să mai cânte, dar nu ştiam decât trei melodii. (…) Primii bani ca şi clăpar i-am făcut când eram mic. (…) Am făcut şi armată. În 95 am terminat liceul şi trebuia să merg în armată şi nu îmi plăcea, eu eram cu muzica.
Mi-a dat cineva ideea să mă înscriu la facultate. Am făcut un an de facultate şi am scăpat de armată, după aceea am mers aşa încă un an, iar m-au chemat, iar am luat adeverinţă şi până la urmă m-am dus la 21 de ani în armată. În 99 m-a luat tatăl lui Lucian Drăgan era un han lângă Lipova unde se cânta şi acolo veneau şoferii care tranzitau ţara spre vamă. Aveam program seara de la 9-10, acolo mergeam seară de seară. Învăţasem o grămadă de melodii atunci. Am caietele, mă uit şi acum, foile sunt galbene”, a povestit Tinu Vereşezan.