Pe fondul unui program de reforme și liberalizări lansat de către liderul Cehoslovaciei, Dubcek, și a unei presiuni populare de implementare a acestora, conducerea URSS, în frunte cu Leonid Brejnev, și-a exprimat totalul dezacord cu Primăvara de la Praga. Sovietelor li s-au adăugat celelalte țări din blocul communist, cu excepția României.. Disensiunile au escaladat, astfel încât în noaptea de 20-21 august 1968 Uniunea Sovietică, Polonia, RDG, Ungaria și Bulgaria au invadat țara considerată rebelă. Aproximativ 7.000 de tancuri și 600.000 de soldați au ocupat străzile capitalei. Circa 70 de cehi și slovaci au fost uciși, alte sute fiind răniți.
La București, a doua zi după eveniment, Ceaușescu aflat la putere de trei ani, condamna în fața a 100.000 de oameni actul armat. Cert este faptul că ecourile mitingului i-au trezit dictatorului măreție personală și apetitul către excesele ulterioare. România socialistă, un aliat al guvernului reformator praghez, nu fusese chemată să ia parte la agresiunea militară. Înfricoșat de perspectiva ca țara să nu fie următoarea victimă a tăvălugului celor cinci agresoare comandate de Kremlin, Ceaușescu începe să ia măsuri.
Totuși, în acele zile fierbinți, la propriu și la figurat, era larg răspândită în rândul populaţiei temerea că România va fi următoarea ţară vizată de ruşi, după ce invazia Cehoslovaciei decursese într-un ritm rapid și lejer. Se zvonea că sovieticii au masat la frontiera noastră 200.000 de soldaţi şi numeroase tancuri. Pare-se că a existat şi o telegramă de la Londra care avertiza guvernul român privind o eventuală invazie. În cele din urmă, așa cum e știut, aceasta nu a avut loc, însă a dat naștere unei legende care afirma că ruşii s-ar fi retras după ce armata română ar fi topit câteva blindate cu o armă laser nouă și deosebit de puternică. Mitul „laserului distrugător” a luat o amploare imediată, chiar dacă nu au existat dovezi menite să ateste existența lui. Este posibil ca el să fi fost o stratagemă a serviciilor secrete românești, cu scopul de a calma populația.
Teribila armă a primit şi un nume „Laserul lui Coandă”, astfel încât teoria să câştige în credibilitate. Mitul a fost întărit de faptul real că celebrul inventator se întorsese să lucreze în România în primii ani ai lui Ceauşescu în fruntea partidului, primind funcţia de director al Institutului pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică (INCREST), locul unde ar fi fost creat ingeniosul mijloc de luptă. Despre Henri Coandă se spunea că ar fi contribuit la dezvoltarea celebrelor rachete V1 și V2 ale lui Hitler, fiind ulterior răpit de americani pentru a lucra la dezvoltarea proiectului în Statele Unite. Numele savantului rămâne legat de reuşita primului zbor cu reacţie din lume şi, mai ales, de descoperirea „efectului Coandă”, cu aplicaţii în nenumărate domenii ale ştiinţei. Cercetătorul român, comparabil ca anvergură cu Nicola Tesla, are însă în palmares multe alte invenţii în domenii extrem de diferite. El este autorul a peste 250 de proiecte pentru care a obţinut mai mult de 700 de brevete de proprietate intelectuală în nenumărate ţări ale lumii. Renumitul Gustave Eiffel, cel care a fost primul său angajator, obişnuia să spună că tânărul Coandă s-a născut mult înaintea timpului său şi a posibilităţilor tehnice ale începutului de secol XX.
Nu se poate afirma cu argumente solide faptul că ilustrul savant ar fi lucrat realmente la o asemenea invenție de domeniul fantasticului. Cel puțin din punct de vedere scriptic, nu există nicio dovadă care să probeze acest lucru. Dar, o certitudine există. Aceea că tunurile cu laser au devenit între timp realitate. În 2020, GadgetReport.ro relata despre un incident militar demn de „Războiul Stelelor”. O navă a Marinei SUA a doborât o dronă având un tun cu laser. Întâmplarea s-a petrecut în Oceanul Pacific și a fost confirmată oficial de US Navy.
„Acest tip de teste ne permite să obținem informații valoroase cu privire la capacitățile noului sistem de arme cu laser împotriva potențialelor amenințări”, declara comandantul navei americane, Karrey Sanders. Potrivit Marinei SUA, noua armă cu laser a fost dezvoltată să răspundă eficient „unui număr din ce în ce mai mare de amenințări”, care includ UAV-uri (drone), ambarcațiuni mici și rapide și sisteme de supraveghere și recunoaștere.US Navy speră că tunurile cu laser pot apăra flota de dronele și rachetele inteligente lansate de țări precum Rusia sau China.
La rândul său, US Army dezvoltă o armă cu laser, Indirect Fire Protection Capacity-High Energy Energy (IFPC-HEL), de 300 de kilowati, capabilă să intercepteze rachete, piese de artilerie și drone. Biroul de Cercetări Navale a acordat Northrup Grumman un contract de 53 de milioane de dolari pentru a dezvolta sistemul LWSD-ul de 150 de kilowati.
Este Henri Coandă autorul unei astfel de invenții? Să fi fost subtilizată ideea savantului român de către americani și transformată în realitate? Dacă e să ne luăm după mărturia inginerului Adrian Drăghici, care a lucrat cu Henri Coandă la INCREST, în perioada când acesta era director, celebrul inventator ar fi avut alte preocupări, îndreptate în general către mecanica fluidelor şi mai puţin către alte ramuri ale fizicii.
O altă ipoteză, mult mai de crezut, este aceea că serviciile de informaţii au răspândit zvonul cu pricina pentru a linişti populaţia cu privire la capabilităţile de apărare a României, în acea perioadă instabilă.
Un fapt ce nu poate fi dat uitării este acela că, în primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu anunţa public că România dispune, din punct de vedere tehnic, de capacitatea de a fabrica arme nucleare. Toată zvonistica din jurul eforturilor dictatorului comunist de a se înarma nuclear avea un punct de pornire real. El şi-a manifestat dorinţa de a introduce România pe lista ţărilor producătoare de energie nucleară imediat după ce a ajuns la putere, în 1965. Ani mai târziu, îmbrățișase ideea de a fabrica o bombă nucleară. În cele din urmă, visul dictatorului comunist ca România să devină o putere atomică a rămas un vis prea îndepărtat, o altă parte componentă a megalomaniei proiectelor sale niciodată finalizate. Astăzi, povestea armelor secrete ale lui Ceauşescu se află pe raftul imaginar și nostalgic al miturilor comunismului românesc.
Forțele militare americane ar putea introduce primele arme cu laser începând din 2025, relata recent Mashable, care citeaza un proiect al Agentiei pentru Proiecte Speciale DARPA (n.red- Defense Advanced Research Projects Agency). Potrivit surselor menționate, americanii lucrează încă din 2008 la dezvoltarea unor tipuri de armament care să folosească fascicole laser pentru a distruge țintele. Programul militar denumit HELLADS (High Energy Liquid Laser Area Defense System) a trecut deja de faza prototipurilor, astfel că în curând avioanele de vânătoare vor fi dotate cu tunuri laser capabile să își atingă ținta cu o acuratețe maximă. DARPA este implicat și în alte proiecte spectaculoase, conform GadgetReport.ro.
A existat sau nu „Laserul lui Coandă”? Dacă a fost sau nu real, rămâne totuși în istoria României ca o legendă și un semn de întrebare suplimentar după ce fostul dictator a pierit.