Anunț șocant făcut pe Facebook de o profesoară din Tecuci: „De mâine refuz să intru la clasă și declar grevă”. Motivul e incredibil

Florentina Golea, profesoară la Scoala Gimnaziala nr 10 „Dimitrie Sturdza” Tecuci, a postat o scrisoare deschisă pe pagina sa de socializare. Cu siguranță că mesajul dascălului va declanșa polemici diverse și va stârni reacții pro sau contra. Florentina Golea transmite, nici mai mult și nici mai puțin, că va refuza să mai intre în clasă și va declanșa o grevă. 

Profesoara explica, punct cu punct, de ce a ajuns la o asemenea decizie radicală. Este vorba nu numai despre o poveste de viață, ci și de un semnal de alarmă pe care Florentina Golea îl trage. Deși este vorba despre o scrisoare foarte lungă, e trebuie citită cu maximum de atenție. Pentru că transmite ceea ce foarte mulți dascăli se feresc să spună – adevărul. Iar relația dascăl-părinții elevilor trebuie, practic, reconsiderată.

Citește și: ANUNȚ IMPORTANT PENTRU ELEVII DIN ROMÂNIA! CE A STABILIT MINISTERUL EDUCAȚIEI

”De maine refuz sa intru la clasa si declar greva! Nu intru la ore pana cand nu se da o lege ca noi, umilele si blamatele cadre didactice, sa fim protejate de impulsuri, iesiri, injosiri, acuze nefondate si alte forme de altercatii cu parintii nemultumiti, care ne demoleaza si demoralizeaza.
Traim vremuri cumplite, suntem ingropati in hartii, muncim cu clase numeroase si facem eforturi enorme, ratand lucruri esentiale pentru propria persoana. DE CE? Dascalul are doar indatoriri si obligatii! Trebuie sa fie diplomat, chiar daca ii scuipi in fata aberatii, trebuie sa fie rabdator chiar daca are de-a face cu copii agitati, cu deficit de atentie, extrem de alintati, si colorat spus, cu o personalitate puternica sau cu parinti pusi pe harta, vesnic cu dreptatea in buzunar, amenintand cu presa sau televiziunea. Zicem ceva? NU! La scoala n-ai tableta, tv-ul si telefonul atat de indragite si utile programului de acasa. Datorita lor, acasa nu fac mizerie, nu deranjeaza, nu pun intrebari….nu streseaza. 
La scoala ii inveti si formezi si deprinderi pe care un copil ar fi trebuit sa le aiba din familie. Te dai cu fundul de pamant, cu capul in jos, iti neglijezi familia, decupezi, lipeste, pictezi, ornezi, realizezi decoruri, triezi de gripă (desi nu esti specialist), inchei nasturi, legi fulare, dai apa etc ( fara sa fie in fisa postului) . De ce? Ca iubesti copiii, ca iubesti ceea ce faci. Dar cu respectul? Sa-l citez pe Mos Ion Roata, cu rusinea pe care o simti cand din orice se zburlesc parintii, ce facem? Cine ne mangaie si vindeca ranile sufletului, al orgolilului dupa ce primesti nemeritat ineptii? RESPECTUL e sublim, dar lipseste cu desavarsire”.

”Nu am voie să fiu nemulțumită”

Florentina Golea a ajuns la o concluzie năucitoare. Se simte ”zilier pe moșie”, ceea ce nu i s-a mai întâmplat niciodată. Mai mult, scrie că dascălul ar trebui să fie – în opinia unora – un fel de Dumnezeu… ”perfect”.

”Niciodata nu m-am simtit zilier pe mosie, ca acum. Parinti cu o lupa uriasa, care vaneaza orice miscare, care urmaresc orice conotatie a oricarui cuvant, pe care nu-i multumeste nici Dumnezeu. De ce sa lucrez asa? Nu am un spor de suportat mofturile nemultumitilor, nici vreunul ptr aroganta, barfele si ineptiile unora. Ba mai mult nu am voie sa ma plang, pentru ca nicio lege nu ma apara. Nu am voie sa fiu nemultumita si sa-mi exprim nemultumirea pentru ca intru in gura targului si sunt un subiect de barfa, care pune o pata urata scolii unde profesez si apoi sunt etichetata ca fiind un dascal indoielnic pregatit. Dascalul trebuie sa fie mai ceva ca Dumnezeu, trebuie sa fie perfect, perfect. Sa suporte totul cu stoicism si sa muncesca pana cade in branci, bun de pus in icoana sa se inchine lumea la el. Sa nu aiba mandrie, sa nu aiba orgoliu, sa nu aiba durere, sa fie apt la orice ora din zi si din noapte, cu zambetul la purtator, un erudit umil…. N-am zis eu? Un Dumnezeu mai mic. Iaca nu sunt! Sunt om si am mandrie si sentimente si orgoliu, ca orice muritor de rand. Ma doare si plang si ma zbat si ma macin, si gresesc uneori si ma straduiesc sa multumesc pe toata lumea, si incerc din rasputeri sa indrept orice greseala sau sa le evit. De ce nu se intelege ca luam acelasi salariu si cu si fara maria-sa copilul suprem al dumneaei/lui? Daca are o problema si incerci s-o repari, imediat reclamatie ca ai ceva cu al dumisale copil. Daca nu-i place o porecla de ren, intr-o diploma haioasa, te acuza de bulliyng emotional. Daca ii trimiti declaratia de redirectionare a 2% din impozit in Asociatia parintilor te acuza de frauda politica!  Parintii cu bun simt si respect pentru dascal, pentru scoala in genere, incep sa fie rara avis”.

Citește și: ȘCOLI ÎNCHISE ŞI SĂPTĂMÂNA VIITOARE DIN CAUZA GRIPEI. ISMB: VA CONTINUA TRIAJUL ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

”Știi că și dascălul e om?”

Părinții sunt mereu nemulțumiți, scrie Florentina Golea, numai că aceștie nu înțeleg toate eforturile pe care le face, în fiecare zi, un dascăl.

”De ce sta langa ala? De ce a recitat doar 2 versuri? De ce n-a fost zana/print? De ce i-ati dat acadea de mar, ca voia de cirese? Știi Unde Doamne, iarta-ma! a ajuns invatamantul asta? Da! Dupa 30 de ani la catedra, NU mai vreau sa intru la ore! NU mai vreau sa ma jertfesc pentru copilul tau! NU mai vreau sa fiu lup, spiridus, vrajitoare, mama, asistenta, NIMIC! NU MERITI ! Nu meriti, ca nu stii sa pretuiesti valoare muncii, valoarea eforturilor, orele de nesomn! NU pretuiesti nimic! Totul ti se cuvine, copilul tau e miezul lucrurilor, iar tu ,parinte nerecunoscator, te crezi Dumnezeul dascalului. Ii vb ca unui idiot, il privesti de sus, il barfesti, il compari, il umilesti si-l reclami.Ca daca te duci la ISJ sau la MEN stau in pozitie de drepti toti. Habar n-au ca nu vii la sedinte, ca nu vii la ore de consiliere, ca nu accepti sedinte de consiliere pentru copilul tau, ca-ti faci treaba de parinte cu 1/4 de norma. Nu sunt platita sa ma umilesti tu, asta sa-ti fie clar! Nu ma intereseaza scuzele ce vin apoi, ele nu-mi spala ,,rusinea si onoarea,,, nu-mi linistesc zbuciumul. Pare ireal? Stii ca si dascalul e om? Ca se perfecteaza mereu, ca studiaza, ca face tone de hartie, ca-si ingroapa mama/ tata , dar vine in rosu si cu zambetul pe buze la scoala. Te intereseaza ca e in concediu sau e timpul lui liber? NU! Il suni cand ai chef, cum ai chef, pentru ca TU esti Dumnezeul lui si ai drepturi peste drepturi. Daca nu zambeste, il acuzi ca al tau copil a venit nemultumit. Afla, parinte nemultumit, ca orice copil are dreptul sa fie trist, nemultumit, obosit, plictisit! Trebuie sa stie sa piarda, sa-si recunoasca slabiciunele, defectele, sa primesca sfaturi, sa le si accepte.  Stii de cate ori au mancat copiii mei conserve, ca mama lor avea de facut planificari, avea de lucrat la fise, decupa, lipea pentru bucuria copilului tau? Stii la cate serbari sau excursii, dascalul canta, dansa, era alaturi de copilul tau, iar in inima lui era o furtuna, ca avea mama la reanimare intubata?  Adevarat! Nu e problema ta! E a dascalului, a prioritatilor lui! Pentru el prioritar a fost copilul tau, parinte nemultumit, dar nici macar asta n-a contat. N-a contat ca toti copiii sunt tratati la fel, n-a contat ca nu se intarzie, nu se lipseste, ca se munceste sustinut si responsabil.”

 ”Află ca nu sunt obligată să aștept sa fiu bătută”

Problema este și că unii dintre părinți, nemulțumiți din anumite motive, recurg la exprimări injurioase, la jigniri și chiar agresiuni. Nu știu să își exprime nemulțumirile într-o variantă elegantă, susține Florentina Golea.

”Tu nici macar nu stai sa analizezi , sa te gandesti la eforturile facute. Nu-ti convine ceva, arunci cu pietre, ca ai tu sentimentul ca ai fost privat de vreun drept, iar copilul tau de vreo fericire. Dascalul nu e claunul platit de stat sa-i aduca fericirea pe care tu acasa i-o suplinesti cu daruri si timp pe laptop, e omul care trudeste, care-l face sa descopere lumea pas cu pas, si nu-i simplu deloc. Tu il pedepsesti si-i iei telefonul/tableta, eu n-am nicio masura coercitiva. De cele mai multe ori iti fac si treaba ta. Afla ca nu sunt obligata sa astept sa fiu batuta, lovita la fund sau injunghiata cum se practica in scolile romanesti. Maria-ta, parinte nemultumit, ai si indatoriri si sarcini. Cand copilul ia note bune: e destept copilul, cand ia note proaste are dascalul ceva cu el. Sa-ti fie rusine! Mare rusine! Ii luam fara dinti, fara sa stie sa scrie sa citeasca , sa scrie, fara multe abilititati si deprinderi si-i modelam oameni cu adevarat, iar tu stai si carcotesti si barfesti si reclami! RUSINE!!!!!  Pentru tine, parinte nerecunoscator, stau in greva, imi pun scoala in barfa si pe mine de asemeni, dar nu mai intru la ore pana nu se iau masuri, pana nu avem legi care sa ne protejeze. Invata sa-ti exprimi nemultumirile intr-o maniera eleganta, cu bun simt, sa dialogam, sa gasim o solutie, nu sa faci acuze nefondate, reclamatii, sa jignesti si sa fii violent fizic sau verbal, ca nu e cearta de familie, relatia dascal-parinte! E o relatie ce trebuie sa primeze, sa straluceasca, pentru ca avem acelasi scop, suntem parteneri educationali, iar victimele sunt elevii de la clasa, ca ma disfunctionalizezi!”

”Nu vreau nicio atenție, nu le-am vrut niciodată”

În continuare, mesajul profesoarei din Tecuci atinge un punct culminant.

”AI CEVA IMPOTRIVA DASCALULUI? SOLICITA O INTREVEDERE CU MANAGERUL, CONSILIERUL SI DASCALUL. Nu te duci tu si te dai cret si spui ineptii. Nu te duci tu si discuti munca, tactul si priceperea profesorului la cumetrie, la piata, la moara. NU ESTI EVALUATOR DE COMPETENTE PROFESIONALE, parinte nerecunoascator! Ca sa fie in fata copilului tau , dascalul a trecut prin furcile caudine. A dat ,,n,, examene, a facut practica pedagogica, a invatat si continua s-o faca, pregatindu-si demersurile didactice zi de zi, ca doar nu-i cresc fise in geanta si scenariile didactice se scriu singure. Tu esti cel care l-a intampinat pe Iisus cu finic si apoi a ales un talhar sa fie eliberat! Tu esti cel care face mutatii ptr tine, ptr binele copilului tau, nu ptr dascal si apoi trateaza dascalul ca si cum i s-ar fi facut lui o mare onoare.Tu esti cel care la debutul scolaritatii vii umil, cu teama ca daca nu face fata copilul, apoi dupa ce dascalul isi da sufletul si-l ajuta sa detina achizitiile fundamentale, te crezi suveran si-l tratezi ca pe un zilier. Tu esti cel ce-l perie pe dascal si-i ofera o floare, ca apoi sa-l discuti peste tot ca s-au strans bani de 8 martie, de Craciun ptr doamna/domnul. Nu vreau darurile tale! Nu vreau nicio atentie, nu le-am vrut nicioadata, le-am primit ca am zis ca e un gest de recunostinta, dar tu nu stii ce e aia recunostinta. Tu stii sa te duci la director si sa spui ca am ceva cu copilul tau, sa te duci la manager sa ma acuzi de frauda politica cu declaratiile de redirectionarea 2%, sa mergi in excursii si sa te mofturesti ca nu te duc la restaurant sa mananci, sau sa anunti alti parinti ca al sau copil care plangea  i-a zis doamna ca-s mofturi, umilindu-l, fara sa subliniezi cat de multa munca, cat consum a fost sa pregateasca un astfel de demers, sa mergi la filamare la tv si sa zici ca doamna a strigat la copii sa se aseze cate 2, iar cumatra sa discute asta in alte cancelarii din alte scoli din oras, sa nu te implici si sa nu faci nimic ptr clasa, sa treci pe langa dascal fara sa saluti, sa carcotesti ptr un casetofon la clasa necesar orei de dans, sa te duci unde te duci si sa comentezi ca trimiti copilul la scoala nu la muzeu, ca n-ai nevoie de termopane sa imbogatesti pe altii. Asta esti TU, parinte nemultumit! Stii ceva? Cand ai ales sa fiu dascalul copilului tau m-ai trecut prin 100 de site, stiai si cati dinti am in gura, ce marime am la incaltari. Eu nu te stiam si n-am avut nicio sansa sa te triez. Sa zic : NU MERITI SA faci parte intr-un colectiv de parinti extraordinari, dar nu de domnia lor e vb aici. Pentru oamenii deosebiti, parinti de exceptie, am tot respectul si toata pretuirea si ei o stiu!”

”Eu formez oameni si vreau sa cred ca sunt un Om”

”Cuvintele ma dor sa le scriu pentru ca pornesc dintr-un suflet pelin, incarcat de nedreptatile pe care mi le-ai oferit. Va rog pe voi, prieteni dragi, sa aruncati cu pietre, multe pietre, dar sa arunce cel care crede ca fabulez, cel care nu s-a lovit niciodata de EL, parintele cu lupa, cu gura mare, cu aere multe, cu vorbe taiaose, fara respect si pretuire pentru eforturile facute de umilii dascali.  Nu-mi mai pasa! Nu mai sunt nici diplomata! Nu mai spal nici rufele in familie. Nici sa fiu salutata nu mai vreau! NU MAI VREAU DECAT O LEGE CARE SA MA APERE DE TINE, parinte nemultumit, de frustrarile, barfa si limitele tale! Vreau sa am si eu drepturi! Vreau sa-mi fie munca respectata si pretuita!  Nu ma intelege gresit: nu vreau lauri, nu vreau osanale, nu vreau aprecierea nimanui. Orice dascal, merita respectul pentru daruirea sa, iar pe tine, parinte nemultumit, nu mi te vreau alaturi, oricine si oricare ai fi tu! Nu ma impresioneaza nici masinile tale, nici casa, nici jobul tau, nici afacerea ta, pentru ca iti lipseste calitatea pretuita de mine, aceea de a fi om. Eu formez oameni si vreau sa cred ca sunt un Om, un om simplu caruia nu-i place de tine, si asta e dreptul pe care-l am, fara nicio lege sau vreun ordin de ministru! NU TE PLAC- si e dreptul meu, astept insa leagea care sa ma apere de tine, pentru ca ma abuzezi psihic si emotional si ai dreptul s-o faci, caci legea e doar pentru tine!”

”Dascalul e pregatit sa educe copii, nu sa tina piept iesirilor, frustrarilor, jignirilor adultilor”

”Protectia pentru agresiunile verbale, emotionale, nu este cerută in favoarea noastra, truditorii buchiilor, asta sa fie clar! Este impetuos necesara si e ceruta pentru copiii de la clasa, pentru ca astfel de agresiuni ne scot de pe orbita, ne clatina, de demonteaza, iar elevii sunt cei care pierd, om fiind, nu te poti mobiliza, nu poti ramane neafectat si nu mai functionezi la standarde de performanta, nu mai poti raspunde asteptarilor. Te framanti, te agiti, piere zambetul, esti dezamagit si debusolat. Cu cat te implici mai mult, cu cat muncesti mai mult cu atat esti mai dezamagit si te doare cand esti nedreptatit. Daca ati intelege acest lucru, si dv ,parintii, ati face front comun si ati fi si dv impotriva abuzului emotional al cadrelor didactice, pentru ca cel care pierde e copilul dv, elevul din sala de clasa. Repet, ptr ca dascalul e om, iar iesirile unor nemultumiti il descumpanesc, il clatina, il fac nefunctional. Sunt constienta ca vor exista unele nemultumiri, dar pot fi mediate elegant si diplomat, ca asa ne sta bine! Dascalul e pregatit sa educe copii, nu sa tina piept iesirilor, frustrarilor, jignirilor adultilor. Eu tot mai sper in bine si frumos!”