Andrei Stoian a invins boala! Tumoarea s-a resorbit in proportie de 100%
In luna februarie sI martie a acestui an, CANCAN.ro va prezenta povestea incredibila a unei familii din Bucuresti, care trece prin clipe de cosmar dupa ce fiul lor, Andrei Stoian, la vremea respectiva in varsta de doi ani sI noua luni, fusese diagnosticat cu o forma rara de cancer. Au urmat analizele amanuntite care au confirmat diagnosticul sI recomandarea medicilor de a-l trata pe micut la o clinica specializata din Viena. CANCAN a lansat atunci o campanie ampla de strangere de fonduri, iar „Fundatia Mereu Aproape” ni s-a alaturat fara intarziere. Intr-un timp record, in conturile deschise pentru strangerea de fonduri destinate salvarii lui Andrei, spitalizarii sI tratarii sale in clinica din Viena, s-au strans 51.000 de euro, dupa publicarea cazului de catre CANCAN sI alti 53.000 de euro cu ajutorul celor de la Fundatia Mereu Aproape. Dupa luni sI luni de spitalizare, astazi familia lui Andrei rasufla usurata, analizele micutului aratand ca in urma tratamentului, tumoarea s-a resorbit. Recunoascatoare, Oana Stoian, mama lui Andrei, a dorit sa le multumeasca tuturor celor care i-au ajutat finaciar sau doar sufleteste, in momentele de cumpana.
Dragi colegi si prieteni,
Asa cum speram cu totii sa se intample, a venit ziua cand pot spune ca dupa o grea incercare a vietii noastre sunt extrem de fericita . Din discutia finala de astazi cu doctorul, ANDREI A INVINS BOALA! Din toate analizele si scanarile efectuate saptamana aceasta a reesit lipsa celulelor neoplazice in organism. Tratamentul a decurs neasteptat de bine, astfel incat nu a fost nevoie nici de interventie chirurgicala. Tumoarea s-a resorbit in numai patru luni in proportie de 100%, fara a avea nici un fel derestrictie de orice natura. Mai avem o singura procedura de scoatere a cateterului si dupa aceea asteptam sa venim acasa. Am avut deosebita placere sa cunosc oameni minunati, sa ma misc printre ei, sa am anumite legaturi dar sa nu ii descopar cu adevarat, iar apoi se intampla ceva si atunci toate superficialitatile se sparg in mii de bucati si se recompun intr-un pod de conexiune sufleteasca deosebita, ajungi sa ii descoperi, sa vezi cine sunt de fapt. In spectrul extrem de larg al suferintelor umane, cred ca cele mai crancene sunt cele ale unui parinte de copil bolnav, am trecut prin multe la viata mea inclusiv imbolnavirea foarte grava a mamei, insa de cand sunt mama mi-am reconsiderat enorm ierarhia suferintelor si a prioritatilor. Iar pentru mine parintii de copii bolnavi care se zbat si fac lucruri care pentru majoritatea dintre noi par franturi de filme S.F sunt un fel de „supraoameni”. Ei trec cumva peste limitele fizice obisnuite, psihice sau materiale, intind totul ca pe un elastic, se intind pe ei insisi pana in punctul de rupere si de fiecare data mai ramane putin de intins, de tras, de facut, de sperat, de rugat… Am avut parte de oameni minunati atat in tara cat si aici, am cunoscut disperarea dar au fost momente cand singurul ajutor a fost cel Divin. Sunt multe de spus, cuvintele imi sunt neincapatoare, pentru ceea ce doresc sa exprim, pot spune doar ca nimic nu e la voia intamplarii in viata asta si ca nimic nu poti face fara Dumnezeu si fara oameni. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a salvat copilul si va multumesc si voua tuturor celor care l-ati ajutat pe Andrei, care v-ati gandit la el si v-ati rugat pentru el. Va doresc sanatate si tot binele din lume.
Cu deosebita recunostinta, Oana Stoian