Moartea fulgerătoare a lui Andrei Gheorghe i-a făcut pe mulți dintre cei care l-au cunoscut să aștearnă pe Internet întâmplări care mai de care mai interesante. Iar asta nu e tot, în toate relatările, celebrul jurnalist apare mult diferit caracterizat față de imaginea unui rebel cinic pe care și-a construit-o de-a lungul timpului. Cea mai recentă postare e a unui fost coleg de radio, care nu i-a înțeles comentariul lăsat de acesta la un mesaj pe care el l-a scris într-o zi foarte specială din viața lui.
Daniel Klinger, un om de radio, a povestit cum l-a descoperit ca om, nu ca jurnalist pe Andrei Gheorghe.
Citește și: Mărturisiri dureroase după incinerarea lui Andrei Gheorghe: „Un război, măcel mediatic din clipa asta”
„Am ceva să va povestesc acum, la ora la care Andrei Gheorghe este deja scrum (la propriu), iar spiritul lui (nu sufletul) începe să zboare prin mințile noastre sub formă de amintiri. În ciuda faptului că sunt un veteran al radioului, de-a lungul vieții m-am intersectat cu el doar de 3 ori.
Prima data am dat nas în nas la nuntă Loredanei Groza în ’98 cred, unde am fost vecini de masă la Colibă Haiducilor în Poiană Brașov. Am stat față în față la masă, o noapte întreagă. El avea deja imaginea de om lipsit de politețe, brutal, înfumurat și arogant. Când s-a așezat la masă nu eram prea încântat. Am descoperit în schimb în acea noapte un om cu o cultură vastă, manierat, spiritual, politicos, direct, sincer.
A două întâlnire a fost prin ’99 când el, în calitate de director al Pro FM, s-a alăturat inițiativei radiourilor principale de atunci de a forma o entitate care să impună standarde de măsurători ale audienței acceptate de toți (radiouri, clienți și agenții). Momentul nu era fericit, toți își declarau pe față susținerea, dar de fapt mulți sabotau întâlnirile. Stilul direct al lui Andrei a deconspirat multe poziții ipocrite din grupul de inițiativă. Fără să aranjăm nimic înainte, noi doi ne-am aliat și am împins această inițiativă mai departe, asta până când Radioul Public s-a retras, moment în care cam tot aranjamentul a căzut. Dar Andrei Gheorghe a demonstrat din nou că este atât de diferit de omul de la microfon, care părea că doar desființează, nu construiește.
A treia oară ne-am «întâlnit» virtual pe fb acum mai puțin de un an. Era 8 aprilie, ziua bunicii mele de care mă despărțisem în urmă cu 30 de ani. Am scris atunci o postare despre ea și despre copilărie. La acea postare Andrei Gheorghe a scris un comentariu surprinzător: „Mulțumesc”. Nu am știut ce să fac. Nu am știut ce vrea să însemne acel „Mulțumesc”. E ironic? E pe bune? Deși eram tentat, nu aș fi putut să-i răspund cu o întrebare gen:
«Adică?»sau «De ce?»pentru că aș fi putut să stric totul și să mă trezesc și cu un comentariu de genul: «Ești prost, stai jos». Dar nu am înțeles nici până în ziua de astăzi ce a fost acel «Mulțumesc». Am vrut să-i scriu un mesaj privat să-l întreb ce l-a făcut să scrie: «Mulțumesc». Am tot amânat, Am sperat că poate ne vom întâlni. Acum nu mai am pe cine să întreb: Andrei, ce ai vrut să spui cu acel «Mulțumesc»?
Din păcate această a 3-a întâlnire a fost și ultima. Dar la fel că și la primele două întâlniri, am vorbit cu un alt Andrei Gheorghe. Cu un Andrei Gheorghe neînțeles și sensibil. Revenind la începutul postării: trupul lui Andrei Gheorghe e acum scrum, dar spiritul tuturor versiunilor de Andrei Gheorghe cu care ne-am întâlnit de-a lungul vieții a început călătoria.”, a scris Daniel Klinger pe pagina lui de Facebook.
Acesta a postat un mesaj emoțioanant în urmă cu aproape un an, alături de o poză cu bunica lui care a murit în urmă cu mai bine de 30 de ani. După ce au citit povestea relatată mai sus de Daniel Klinger, unii dintre cei care l-au cunoscut pe Andrei Gheorghe sunt de părere că i-a mulțumit că a împărtășit trăiri și sentimente atât de sublime.