Andi Moisescu, arestat la Barcelona! Vezi evenimentele incredibile in care a fost prins si cum si-a negociat eliberarea!

Cel mai bun exemplu este cel al lui Andi Moisescu, care a plecat la Barcelona sa vada un meci de fotbal, dar s-a trezit in mijlocul unei adevarate nebunii.

Cel mai bine a povestit cele intamplate chiar Andi:

„Când sună ceasul la 7 dimineaţa şi-n tur a fost 4-0 pentru Bayern, tot ce poţi spera e să mai prinzi avionul şi, eventual, să vezi un meci frumos, demn de o semifinală de Liga Campionilor. Ce-i cert, e că la ora 12, eram deja în Princesa Sofia, la o aruncătură de bâţ de Camp Nou, în echipă completă. 11 jucători de câmp, atent supervizaţi de Gemma, până la ora respectivă, singura prezenţa feminină din cadrul lotului.

Cum până la debutul oficial al partidei mai erau 8 ore, gazdele noastre ne-au propus un scurt program artistic. Citez din program: Official Lunch, Guided tour of Barcelona, Beer testing session, Visit three of Heineken’s key concept bars in Barcelona & entertainment. Încălzirea fiind făcută, nu s-a opus nimeni. Dimpotrivă.

Mi s-a părut puţin ciudat când am vazut c-am trecut cu autocarul pe lângă aeroport, părăsind oraşul, dar m-am liniştit gândidu-mă că începem probabil cu degustarea. Începusem să fac glume pe tema asta, când brusc, în mijlocul câmpului, autocarul nostru a început să scoată un fum îngrozitor. Am tâşnit cu toţii afară din el, în timp ce ghidul îşi cerea scuze, asigurându-ne că în scurt timp, agenţia va trimite o altă maşină şi că totul va continua, conform planului.

După vreo 5 minute, apare într-adevăr o maşină, iar ghidul, nici una nici două, sare în faţa ei, făcând semne disperate, în timp ce striga, Stop, Stop! N-am apucat să mai zic nimic, pentru că noul bus părea desprins dintr-un film cu nebuni. Cum nebunii însă păreau extrem de prietenoşi, iar noi suficient de singuri în câmp, am zis că merită încercat. Aşa că, într-un minut, am bătut palma.

În autocar, după cum se poate constata, a început o cumetrie generalizată, în toată regula. Claie peste grămadă, printre baloane şi confetti, trebuie să recunosc că n-am suferit câtuşi de puţin. Aproape că şi uitasem de ce-am venit.

Mă rog, când ne era lumea mai dragă şi mai aveam puţin până la prima destinaţie sigură, ne-am trezit cu două echipaje de poliţie, care au tras imediat bus-ul în care ne aflam pe dreapta. A urmat un dialog aprins în limba spaniolă, din care am reţinut doar esenţialul. Bus-ul n-avea acte. Prin urmare, am fost coborâţi imediat, pentru un control amănunţit.

Poate am omis să precizez. Toate actele noastre rămăseseră în mapa Gemmei, care ne-a asigurat că-i mai bine aşa, ca să n-avem grija lor. Am primit, pe şest, un atestat de preot, cu care mi s-a sugerat să mă legitimez, atunci când va imi va veni rândul şi, în general, să stau calm, pentru că, de regulă, poliţiştii nu prea citesc cu atenţie.

Nu mai insisit cu detaliile, una peste alta, ne-au arestat pe toţi, invitându-ne respectuos la secţie. Acum, pas de-i convinge pe poliţişti că noi n-avem niciun amestec şi că totul e doar o întâmplare. (Nefericită, dar, de fapt, fericită, după cum se putea citi pe feţele noastre).

Părea că totul s-a sfârşit când poliţiştii ne-au propus un troc. Dacă tot am venit pentru meci, să ne jucăm libertatea la penalty-uri. Câte cinci lovituri de căciulă. Cine înscrie, e liber. Cine nu, nu. Mai jos, după cum se poate observa, mi-am luat în serios rolul de eliberator”, a povestit Andi pe blogul lui prin ce a trecut.

D.B.