”Am lucrat zile la rând să salvăm oameni…”

Istoria oricărui oraș are și părți înfloritoare, și părți mai triste, acestea din urmă fiind, de multe ori, impulsul pentru dezvoltare. Așa s-a întâmplat și în 1970, la Satu Mare, când viiturile au lovit zeci de case și au distrus agoniseala de o viață a oamenilor. 

Doar când aud de data de 14 mai, mulți sătmăreni ajunși la vârsta a doua și a treia lăcrimează: pentru ei aceasta dată coincide cu pierderea întregii agoniseli de până atunci, iar pentru 56 de familii, numărul decedaților din cauza inundațiilor, data coincide cu pierderea cuiva drag. 

Pompierii au salvat sute de vieți

La 14 mai 1970, Satu Mare a trăit unul dintre cele mai mari dezastre înregistrate în toate timpurile în România, când digurile râului Someș s-au rupt, iar apa a intrat în casele oamenilor, luând tot ce ei adunaseră de-a lungul vieții. (VEZI ȘI: POVESTEA CAMPIOANEI OLIMPICE CARE LUCREAZĂ CA POLIȚISTĂ)

Motivul real pentru care Ioana State și Mane Voicu au pierdut finala Asia...

Statul își ia partea! Cu cât rămân Nicolai Tand și Sorin Brotnei din...

Nicolae Epuran era, la acea vreme, plutonier în cadrul stației de pompieri Satu Mare și a intervenit pentru salvarea a sute de vieți. Acesta rememorează, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, clipele triste, dar, dincolo de tristețea pierderii de vieți omenești și a mii de animale, are curajul să zâmbescă atunci când își aduce aminte de mobilizarea exemplară care a urmat inundațiilor, pentru reconstruirea orașului, care a căpătat o nouă imagine. (CITEȘTE AICI: FRANCEZA A DEVENIT ”A DOUA LIMBĂ OFICIALĂ” LA… RÂMNICU SĂRAT!)

“Fiecare își dusese în pod ce avea mai de preț”

„Am intervenit cu bărcile, prima dată în zona străzilor Botizului și Odoreului. Am dus o luptă de convingere cu fiecare om în parte să urce în barcă și să își părăsească casa, pentru că ei nu doreau, țineau la casa lor. Fiecare își dusese în pod ce avea mai de preț, mobilă, televizor. Au fost unii care trebuiau luați chiar cu forța din case. Am avut noroc că am avut detașați de la Tulcea mai mulți soldați în termen, și ei, cum știau înota, intrau înot în casele oamenilor pentru a-i căuta și a-i salva. Într-o barcă de 25 de persoane înghesuiam și câte 45, să îi ducem într-o zonă mai înaltă, unde nu ajunsese apa, de unde îi preluau alții, iar noi ne întorceam să salvăm noi vieți. Zile la rând am lucrat zi-lumină, apucam să dormim 1-2 ore, să mâncăm ceva și eram înapoi în bărci să salvăm oameni”, rememorează Nicolae Epuran. (NU RATA, AICI: VIAŢA LOR PARE DESPRINSĂ DIN FILMELE DE ACŢIUNE. EI SUNT „VÂNĂTORII” DE BOMBE)

Toată România a ajutat la reconstrucția orașului

Tot dezastrul de atunci a dus la pagube însemnate, peste 20.000 de animale, iar în ceea ce privește valoarea imobilelor distruse, autoritățile de la acea vreme estimau că a fost vorba de peste 259 milioane lei. Totuși, dezastrul de la acea vreme a dus și la o dezvoltare accelerată a orașului, care a renăscut în câteva luni de zile.

„Atunci nu erau blocuri, în afară de blocurile ce sunt acum pe Strada I.C Brătianu, în Satu Mare nu erau blocuri, erau doar «blocurile-cașcaval », iar în rest erau pur și simplu cocioabe și în centrul orașului, de genul că, dacă ridicai mâna, le atingeai acoperișul. După inundațiile din 1970 s-au mobilizat forțe din toată țara, dar absolut din toate județele, pentru a reconstrui orașul. Atunci s-au construit cartierele Micro 14, Solidarității și Carpați”, mai spune adjutantul șef în rezervă Nicolae Epuran. (CITEȘTE ȘI: A DESCOPERIT O TEORIE ABRACADABRANTĂ. EL ESTE EINSTEIN DIN VASLUI!)

“Ceaușescu a mobilizat toți angajații și toate dotările Trustului Carpați”

De la București a fost trimisă cea mai mare companie de construcții a României, cu sute de oameni în Satu Mare, pentru a construi blocurile, iar companiile mari au trimis angajați pentru a da o mână de ajutor la ridicarea locuințelor pentru sinistrați.

„De la Brașov, Botoșani, Tulcea, Mehedinți, de peste tot, fabricile mari au trimis 10-20 chiar și sute de oameni pentru a participa pe șantiere să construiască blocurile. Ceaușescu a mobilizat toți angajații și toate dotările Trustului Carpați, compania de construcții, pentru a participa aici la construcția clădirilor. Le făceau din prefabricate de beton pe schelet de metal, sudau colțurile de la bucățile de beton între ele și așa le ridicau în ritm alert. Blocurile din Micro 14 au fost ridicate în câteva săptămâni. De la compania Carpați vine și numele cartierelor Carpați, ca semn de apreciere pentru munca acelor oameni”, mai explică Nicolae Epuran. (VEZI ȘI: ARE 80 DE ANI ŞI A FOST DECLARAT ”MONUMENT NAŢIONAL”. POVESTEA SECRETĂ A CELUI MAI CIUDAT COPAC DIN ROMÂNIA)

„Solidaritatea oamenilor de atunci a fost ceva extraordinar”

Cei cărora apa le-a dărâmat casele și nu au dorit o locuință la bloc au primit un ajutor din partea statului, respectiv materialele de construcție la un sfert din prețul de atunci al acestora, de toate, de la cărămidă la ciment și lemnărie.

„Solidaritatea oamenilor de atunci a fost ceva extraordinar, oamenii se ofereau voluntari să meargă să construiască case pentru ceilalți, fie că era vorba de blocuri sau de case particulare. Și mobilizarea și organizarea a fost ceva ieșit din comun pentru zilele noastre”, mai afirmă adjutantul șef în rezervă.