Am obținut super-declarațiile unui celebru fost ministru român: „Am fost șef și la pușcărie!”

Arestat în timpul Revoluției din 1989 și etichetat drept unul dintre ”huliganii” care au ieșit în stradă pentru a răsturna regimul comunist, Varujan Vosganian a trecut prin zile teribile în care, așa cum a declarat chiar el, ”s-a întâlnit cu moartea”. După ce a fost dus, inițial, alături de alți revoluționari, într-un sediu al Securității, omul politic de azi a fost martorul unor atrocități pe care nu le va uita niciodată. Sângele din subsolul unde fuseseră duși arestații era ”ca tapetul pe pereți”, iar, în drum către un alt loc de detenție, au fost bătuți, cu toții, cu bastoane și vergele de fier. CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, vă prezintă o nouă experiență de viață a lui Varujan Vosganian, aceea de… pușcăriaș la Jilava și șef de celulă. (CITEȘTE ȘI: NU-ȚI VINE SĂ CREZI CU CE S-A OCUPAT CELEBRUL POLITICIAN LA SFÂRȘITUL ANILOR ’80! A COLABORAT CA UMORIST CU…)

De la sediul Securității din Strada Eforie, Varujan Vosganian și ceilalți ”huligani” anti-PCR au fost duși pe un câmp, acolo unde au fost aruncați ”ca oile”, unii peste alții, legați la mâini și păziți de soldați înarmați. Ar fi putut fi împușcați în orice moment. Nu s-a întâmplat asta, dar tensiunea a atins cote maxime. După câteva ore, ”huliganii” au ajuns în temuta pușcărie Jilava, iar această experiență pe care a trăit-o Varujan îl va determina să spună peste ani:  „Niciodată să nu trânteşti uşa, pentru că nu se ştie când o să baţi din nou la ea ca s-o deschizi”. (NU RATA: CUNOSCUTUL OM POLITIC A VORBIT DESPRE ARESTAREA LUI: ”ERAM CONVINS CĂ O SĂ MOR ACOLO! SÂNGELE CURGEA CA TAPETUL PE PEREȚI”)

Zilele Revoluţiei: „Credeam că scot pistolul şi ne împuşcă la zid”

Varujan Vosganian își amintește și acum cum a crezut că va muri pe acel câmp, numai că destinul a urmat cu totul alte coordonate. După două ore de tensiune, pe la 6 dimineața ”huliganii” au fost duși la pușcăria Jilava, iar Varujan Vosganian povestește că atunci și-au dat seama că sunt, totuși, salvați, Erau duși la pușcărie, arestați conform legilor și nu se mai punea problema, cel puțin în teorie, să fie împușcați pe un câmp și să nu mai audă nimeni nimic despre ei.  Totuși, tensiunea a rămas la cele mai înalte cote, iar teama de moarte iminentă și-a făcut din nou simțită prezența. Varujan Vosganian păstrează și acum ”biletul de pușcărie” care i s-a făcut atunci.

”La un moment dat, după două ore, probabil că ăstora li s-a spus: «Nu mai faceţi nimic, că au ieşit muncitorii de la schimb şi vin către Comitetul Central». Şi ne-au dus, pe la 6 dimineaţa, undeva. Erau unii dintre noi care s-au uitat pe găurica aceea de la maşină şi au spus: «Suntem salvaţi, ne ducem la Jilava». Puşcăria Jilava era izbăvitoare. Un subsol cu apa până la genunchi, scoateau pe câte unul din noi, credeam că scot pistolul şi ne împuşcă la zid. Dar nu, ne scoteau ca să ne facă bilet de puşcărie. Am biletul acasă şi acum.

A fost foarte interesant în închisoare, o experienţă foarte ciudată. Ne-au pus câte doi în pat. Noi am avut şansa că ne-au luat mai târziu. Pe cei care fuseseră arestaţi mai devreme i-au dus în locuri mai penibile, dacă se poate spune aşa. Pe noi ne-au dus la infirmerie. Am fost acum câteva luni şi am vizitat locul încarcerării. Am vorbit cu ministrul Justiţiei şi mi-a permis să vizitez Fortul 13. Fortul 13 este acum în ruină. Am rămas acolo o zi. Şi am fost şef şi acolo. De când am fost la grădiniţă şi până în ziua de azi, toată viaţa am fost şef”, povestește Varujan Vosganian.

Varujan Vosganian: „Am fost şef şi la grădiniţă”

Zâmbind în fața amintirilor, chiar a acelor amintiri traumatizante, Varujan Vosganian se prezintă ca fiind ”șef” încă de la cea mai mică vârstă, atunci când – pentru că știa să scrie în trei limbi, a fost șef chiar și la… grădiniță. Apoi, trecând timpul, a fost șeful clasei – în liceu – și liderul studenților, în facultate, chiar dacă cei de la ”Partid” nu au digerat o astfel de alegere. Apoi, în armată, Varujan Vosganian nu a scăpat de ”șefie”, așa că a fost desemnat… șef de grupă.

”Am fost şef la grădiniţă fiind singurul care ştia să scrie. Eu le scriam pe avioane numele de Sputnik, Apollo, ce mai era pe vremea aceea… Ştiam – bunicul mă învăţase – şi alfabetul chirilic, şi alfabetul armenesc, şi alfabetul românesc, aşa că la Sputnik scriam în ruseşte, la altele scriam cu caractere latine. Fiind singurul care ştia să scrie, aveam şi un argument zdrobitor, eram mai mare decât ei, ceea ce conta foarte mult. Apoi, în şcoală, am fost un şef al clasei, şef de detaşament, cum era pe atunci, nu mai ţin minte chiar aşa de bine cum se numea. După aceea, în liceu, am fost şeful clasei, la facultate am fost şeful anului. A fost o mare aventură, ăştia de la Partid au spus să fie altul şeful clasei, numai că studenţii s-au revoltat şi m-au ales pe mine. Au vrut să anuleze alegerile, dar până la urmă nu le-au mai anulat şi am rămas şeful anului şi reprezentant în Consiliul Profesoral din partea studenţilor. Am fost şef în armată, fiind înalt. Am fost şef de grupă, cum se zicea”, spune Varujan Vosganian.

„Eu am avut temperamentul copilului care se duce să ceară mingea”

Temperamental, Varujan Vosganian a reușit să se impună în celulă, cu atât mai mult cu cât era un intelectual. A devenit șeful celulei respective și, după cum declară, a reușit să organizeze totul foarte bine. Este foarte interesantă alăturarea celor două planuri – pușcăria Jilava și perioada de după Revoluție -, astfel încât se poate observa cu foarte mare ușurință cum a evoluat omul Varujan Vosganian între acele două puncte de reper istorice.

”După aceea, cum spuneam, am fost şef şi la puşcărie. Intră unul, un plutonier, se uită la noi şi zice: «Tu eşti şeful». După vreo două ore, vine comandantul închisorii – care trecea prin toate celulele închisorii – şi întreabă care-i şeful de celulă. Eu, zic. Şi avem senzaţia că nu înţelege nimic. Eu am două facultăţi. Între timp, dădusem la matematică. Ăla mă ia de mână şi mă pipăie, cu ruşine, aproape, ca şi cum nu-i venea să creadă.

Am organizat foarte bine viaţa în celulă. După aceea, am fost şef în politică, am făcut Uniunea Forţelor de Dreapta şi am rămas şef în politică până în ziua de azi. La scriitor conduc breasla împreună cu Nicolae Manolescu. Practic, eu am fost şef pentru că, de fiecare dată când sare mingea peste gard, întotdeauna e un copil care se duce să o ceară. Eu am avut temperamentul copilului care se duce să ceară mingea. M-am organizat imediat. Mi-am făcut doi adjuncţi, i-am organizat”, mai povestește Varujan Vosganian.

„Avea dinţii sparţi. Îi spuneam să nu plângă, să nu îi fie frică”

În celula de la Jilava, Varujan Vosganian a cunoscut un tânăr care avea dinții sparți din cauza bătăilor pe care le primise. Acesta plângea tot timpul, înspăimântat, fiind încurajat permanent de Varujan Vosganian. Omul politic s-a reîntâlnit cu respectivul tânăr chiar după Revoluție, atunci când acesta era soldat în termen. Reîntâlnirea a avut loc la Arcul de Triumf.

”Era un puşti care plângea lângă mine, avea dinţii sparţi. Îi spuneam să nu plângă şi să nu-i fie frică. Cu tânărul acela m-am întâlnit prin 1991, depuneam flori la Arcul de Triumf. Eram cu Ion Iliescu şi cu alţii, era un şir de soldaţi între noi şi populaţia care huiduia vârtos. Şi unul dintre soldaţi mă întreabă: «Mă mai cunoaşteţi?» Îi răspund că nu. «Păi eu eram acela care plângea lângă dumneavoastră în celulă şi îmi spuneaţi să nu-mi fie frică». Şi mi-a spus atunci că înainte fusesem în faţa securiştilor cu scuturi, iar acum ajunsesem ca tocmai ei să mă apere pe mine de… popor. A fost un moment greu pentru mine…”

Două pachete de „Carpaţi” și 8.000 de lei

Ca șef de celulă, Varujan Vosganian a încercat să le facă viața un pic mai ușoară celor încarcerați. Numai că nu era nimic foarte simplu. În ceea ce privește țigările, spre exemplu, Varujan Vosganian povestește o altă întâmplare care i s-a întipărit în memorie. Cu atât mai mult cu cât tot ceea ce s-a întâmplat seamănă mult cu o scenă dintr-un film al lui Serghei Bodnarciuc. În acea celulă l-a cunoscut Varujan Vosganian pe un fost șef de aprozar care reușise să păstreze în buzunar nu mai puțin de 8.000 de lei, sumă foarte mare la vremea respectivă.

”Am cerut ţigări şi mi-au răspuns că, atâta vreme cât o să  stăm acolo – în celulă n.red. – n-o să primim nicio ţigară, putem să şi crăpăm. Pe urmă a venit unul la mine – tot plutonier – şi mi-a şoptit la ureche. A venit o doctoriţă peste vreo oră şi mi-a adus două pachete de «Carpaţi». Era un film al lui Serghei Bodnarciuc, cu oameni în lagăr. Unul dintre deţinuţi primise o pâine şi brânză. Şi, cu două cutii de chibrituri, le-a cântărit şi a dat la fiecare câte o bucăţică. Aşa şi eu. Am împărţit cele două pachete de ţigări «Carpaţi». După care mă pâsâie unul şi zice: «Șefule, am o bere. Ce bere ai?», îl întreb. «Şefule, zice, eu sunt şef de aprozar, am opt mii de lei în buzunarul din spate. Fă în aşa fel, dacă ne controlează, să mă scapi. Bine, zic». Şi mi-a dat un pachet de ţigări «Arberia». Aşa că am dat bonus şi câte o ţigară «Arberia» la fiecare”, își amintește Varujan Vosganian.

Şeful de aprozar şi doctoriţa din puşcăria Jilava

Rememorând acele momente și acea experiență de deținut politic cu ”bilet de pușcărie”, Varujan Vosganian este nostalgic și surprins, oarecum, în fața unor ”jocuri ale destinului”, la care nu s-ar fi așteptat. Astfel, a reușit să se reîntâlnească atât cu șeful de aprozar (”evoluase din perspectivă economică”) din celulă, cât și cu… doctorița de la Jilava, cea care îi dăduse – atunci când era șef de celulă – două pachete de țigări ”Carpați”.

”Cum merge tranziţia asta… Acum ne-am mutat, temporal, în 1998. Senator, şeful Uniunii Forţelor de Dreapta, avusesem un fel de congres. Şi după aceea ne-am dus în Herăstrău, la o masă  mare, cu colegii. Şi vine ospătarul şi zice masa dumneavoastră e plătită. De cine?, întreb. «De domnul». Mă uit, domnul mai gras despre care vorbea ospătarul era chiar şeful meu de aprozar din celula de la Jilava. Între timp, evoluase din perspectivă economică. Apoi, într-o toamnă, m-am trezit cu o băbuţă în pasajul de la Universitate. Şi mă întreabă dacă o cunosc. «Nu mă mai cunoaşteţi?» Nu. «Eu sunt doctoriţa de la Jilava, cea cu ţigările. Am venit la Parlament şi v-am căutat. Nu m-au lăsat să intru. Doream să vă rog să le spuneţi că m-am purtat frumos. M-au dat afară de la serviciu». Ce destin… I-o fi spus cineva femeii, în noaptea aceea, «Vezi că ăsta o să ajungă mare parlamentar, acum îi dai ţigări şi într-o zi n-o să mai ajungi la el»”, rememorează Varujan Vosganian.

CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, vă va prezenta, în zilele următoare, alte amintiri memorabile ale lui celebrului om politic și scriitor Varujan Vosganian.