Am aflat povestea scriitorului care şi-a transformat casa părintească în muzeu

Povestea lui Gioni Badea ar putea încăpea în paginile mai multor romane. Viaţa celui care avea să-şi găsească menirea între paginile cărţilor nu a fost deloc una uşoară. Are însă răbdarea şi curajul să împărtăşească amintiri cu cei care îi trec pragul. Ba chiar îi îmbie să savureze dulceaţa sa de mure şi un pahar cu apă rece.

Gioni Badea s-a născut pe 1 aprilie 1944 în localitatea dâmboviţeană Vârfuri. Tatăl, sondor… mama, casnică. Familia tipică acelor vremuri. A crescut la ţară iubind natura, a savurat din plin gustul uneori dulce, alteori amar al copilăriei şi acum, la 73 de ani, spune, împăcat, că a avut o viaţă frumoasă.

După clasa a VI-a, fratele său l-a luat la Târgovişte  să-l  „facă deştept”. A terminat şapte clase, a fost pe rând ospătar, electrician, subofiţer de transmisiuni, a încercat chiar şi la facultatea de metalurgie pe care a şi terminat-o, a lucrat constructor şi apoi s-a îndrăgostit de lumea fascinantă a scrisului. (VEZI ŞI: A avut o viaţă de film. Secretele unuia dintre cei mai cunoscuţi avocaţi români: A fost fotbalist de top, viceprimar şi… şef de cooperativă)

Soţia, îngerul păzitor…

Pe cea care i-a devenit soţie, prietenă, călăuză, muză, înger păzitor a cunoscut-o în iarna lui ’76, de Ignat, în Gara de Nord, unde îşi aştepta antrenoarea de judo (Gioni Badea a fost şi boxer amator). L-a cucerit din prima clipă cu frumuseţea şi felul ei de a fi. Un medic care se îngrijea şi de sufletele pacienţilor. Îşi aminteşte orice detaliu. Au mâncat un rulou cu şuncă, au vorbit îndelung şi au schimbat numere de telefon. Din acel moment l-a urmat peste tot. Datorită ei, a prins curaj să-şi scrie memoriile şi mai târziu împreună au transformat casa părintească în muzeul de astăzi.

„Ca să public prima carte… mi-am vândut maşina”

Prima carte, Năzdrăvanul, care evocă amintirile din copilăria sa, când pleca desculţ cu vacile şi îndura frigul fără să crâcnească, bucurându-se de viaţa simplă, a publicat-o la îndemnul soţiei. Ca să reuşească, şi-a vândut maşina, povesteşte Gioni Badea pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA. S-a gândit că din banii recuperaţi va lua alta. Nu a fost aşa. Microbul scrisului a fost mai puternic şi ce a obţinut pe prima, a investit în a doua şi tot aşa până la cartea cu numărul 13.  A învăţat fiecare lecţie pe măsură ce a trăit-o şi le-a expus pe toate în cărţile sale.

Muzeul sătesc…

Tot la iniţiativa soţiei a strâns rând pe rând fiecare obiect şi l-a aşezat într-o cameră din casa părintească. Curând, locul a primit şi o denumire: Muzeul Sătesc din Vârfuri. Oale şi ulcele, patul în care s-a născut scriitorul, război de ţesut şi costume populare, un fier de călcat pe bază de cărbuni şi un radio vechi, toate sunt expuse în muzeul sătesc.

Are chiar şi un inventar al lucrurilor, în speranţa că, după ce el nu va mai fi, cineva se va îndura să ducă tradiţia locului mai departe. Despre altarul din casa părintească a scris şi într-una din cărţile sale. Obiecte vechi şi de 200 de ani sunt expuse în Muzeul Sătesc de la Vârfuri. „Când mi-e dor de ei, mă retrag în vârf de deal în altarul meu”. La loc de cinste stau pozele soţiei şi părinţilor, comorile sale.

„Nu regret nimic…”

L-am întrebat dacă regretă ceva în viaţă. A răspuns prompt „Nimic. Tot ce am făcut, am făcut că am vrut eu şi tot ce faci tu să nu regreţi niciodată”. Totuşi..oftează şi spune cu ochii în lacrimi să regretă că soţia nu îi mai este alături de opt ani de când a urcat la ceruri. (NU RATA, AICI: Locul din Bucureşti în care istoria se odihneşte! Mihail Sebastian este înmormântat lângă Adolf Hittler!)

„Citiţi, dragilor, citiţi”

Spune că îl doare singurătatea, că e cel mai mare duşman… dar luptă cu ea alături de manuscrisele sale. Şi îl mai doare ceva: indiferenţa generaţiei actuale faţă de valorile trecutului. „Citiţi dragilor, citiţi…”, e sfatul lui Gioni Badea pentru toţi tinerii.

MAYA RADU