Am aflat explicația! Ce semnifică, de fapt, terminația „escu” din numele a mii de români

Cei mai mulți români au un nume de familie care se termină în „escu”, dar puțini știu care este semnificația acesteia. Explicația vine de la o reformă care a avut loc acum sute de ani. Un sistem similar a fost aplicat și pentru numele care se termină cu „-eanu” sau care încep cu „a”.

Numele de familie au apărut tocmai în Roma antică pentru a denumi toți membrii unei case, după capul familiei. Secole mai târziu, în Italia, s-a stabilizat această reglementare pentru a putea face o delimitare clară între familii și pentru a putea recunoaște exact o persoană, fiind o repetiție de pronume deja accentuată.

România a adoptat mai târziu acest concept, abia în secolul al XVIII-lea, prim „Sobornicescul Hrisov”, emis de Alexandru Mavrocordat, în anul 1785. Din punct de vedere legal, „Codul Calimah” din 1816, s-a introdus numele de familie. (CITEȘTE ȘI: Nici șoferii experimentați din România nu știu toți! Ce semnificație are, de fapt, panoul rutier din imagine)

Ce semnifică terminația „escu” și „eanu” din numele de familie

Terminația „escu” este o variantă prescurtată a românilor din Evul Mediu pentru cuvântul „fiul lui”. Așadar, dacă te numești Iliescu, de exemplu, înseamnă că numele tău de familie provine de la un tată al strămoșilor tăi, pe nume Ilie.

În situația în care tatăl nu voia să recunoască fiul sau fiica, era preluat numele mamei ca nume de familie. De exemplu, dacă mama se numea Cristina, numele celui mic devenea „Acristinei”, fiind adăugat prefixul „a” de la „al”.

Terminația „eanu” din numele de familie arată locul din care provenea familia și datează din aceeași perioadă cu numele care se termină în „escu”. Un exemplu relevant este Olteanu, care arată faptul că persoana respectivă era din Olt. (CITEȘTE ȘI: Raluca Pastramă, mămică pentru a treia oară! Ce semnificație are numele ales pentru fiica ei nou-născută)