Alin, un tânăr de 34 de ani, își caută familia! Tânărul a fost abandonat pe străzi, după ce s-a născut, iar acum dorește să își cunoască părinții biologici

Pe rețelele de socializare, un tânăr în vârstă de 34 de ani pe nume Alin, a anunțat că dorește să își găsească familia. Tânărul, care a fost abandonat pe străzile municipiului Huși după ce a fost născut, a crescut într-o Casă de Copii din Negrești.

Prin intermediul paginii de Facebook ”The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, Alin, un tânăr în vârstă de 34 de ani, își caută familia biologică. Acesta a fost abandonat la naștere, pe o stradă din Huși, iar atunci a fost preluat de o ambulanță. Până la vârsta de 15 ani, tânărul a crescut la o casă de copii din Negrești, iar apoi a fost preluat de o familie maternală. După ce și-a terminat studiile, a fost plasat la un centru de sprijin din Bârlad, unde a învățat o meserie.

Citește și FERICIRE MARE PENTRU PETRONELA, TÂNĂRA DIN BOTOȘANI! A FOST ADOPTATĂ DE O FAMILIE DIN ITALIA, IAR ACUM ȘI-A GĂSIT MAMA, DUPĂ 30 DE ANI

”Numele meu este CHIFOR ALIN și astăzi îmi doresc să încep căutarea familiei mele biologice. M-am născut pe 27 mai 1987 la HUȘI, JUD. VASLUI. Nu cunosc numele părinților mei, vârsta lor sau localitatea de unde provin, ceea ce îngreunează această căutare.

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

Am încercat prin autoritati să aflu ceva dar nu există nicio informație despre ei. Această pagină și voi, dragi urmăritori sunteți ultima mea șansă de a-mi afla originile.

Povestea mea sună astfel: imediat după naștere am fost găsit pe o stradă în HUȘI, Jud. VASLUI și preluat cu ambulanta. Nimeni nu a putut să îmi spună cum am ajuns acolo. Pana la 15 ani am crescut la o casa de copii din Negrești, Jud. Vaslui, apoi la o familie maternală. După finalizarea studiilor am fost plasat la un centru de sprijin din Bârlad, pentru a învăța o meserie.
Așa am ajuns astăzi, la 34 de ani, să muncesc într-o țară străină pentru că așa am reușit de mic să mă descurc singur. Nu știu nici după atâția ani de străinătate cum e dorul de acasă, cum e sa îți suni familia să ii anunți că vii, nu știu cum ar trebui sa se exprime bucuria primirii unui pachet de la mama sau entuziasmul dinainte de a pleca spre casă. Nu am nici un fel de idee cum e sa trăiești aceste sentimente. Încerc să mă bucur de tot ceea ce realizez dar tot singur sunt…

Rugămintea mea este să DISTRIBUIȚI în număr cât mai mare, poate cineva mă va recunoaște, poate cineva cunoaște o mămică ce a venit acasă, în zona Husului, fără copilaș intr-o zi de miercuri, 27 mai 1987…”, este mesajul postat.

Sursă foto: Facebook ”The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”