CANCAN.ro va prezinta meseriile demult uitate, iar cu siguranta sunt putini cei care au auzit si stiu ce face o lenjereasa. Din mainile Anicai Lungu ies la foc automat zeci de sutiene si corsete, ea fiind in prezent singura din Capitala care face asta.
Doamna Ani, cum ii spun colegele de “birou”, lucreaza de 38 de ani in Centrul Vechi al Capitalei. Am gasit-o pe strada Lipscani, in fata unui magazin mic denimit sugestiv “Silueta”. Ea ne-a povestit ca nu lucreaza la o firma privata sau un SRL, ci la o cooperativa muncitoreasca.
“Meseria de lenjereasa presupune sa stii sa faci sutiene, corsete, pojartiere, furouri si camasute de noapte. Toate acestea se fac de o lenjereasa, cum sunt si sutienele din panza, cum se faceau acum 50-60 de ani. Fac aceasta meserie de 38 de ani, prima data am fost ucenica la Tulcea, eu fiind de acolo. Apoi am venit in Bucuresti, m-am angajat aici si de atunci muncesc aici la aceasta cooperativa muncitoreasca”, ne-a spus, mandra, doamna Ani.
“Bijuteriile” pe care le face nu mai au asa cautare
Anica ne-a spus ca pe vremuri erau opt unitati de lenjerie de dama in oras numai de la cooperativa la care muncea ea, care faceau aceste produse la mana. Chiar daca nu se mai cauta ca in alti ani sutienele facute manual, domana Ani nu duce lipsa de cliente. “Se cauta, pentru doamnele care au probleme cu sinteticul, facem si sutiene cu proteze pentru cele operate. Cele care au purtat toata viata aceste sutiene, vin tot la noi”, ne-a mai povestit lenjereasa.
Ea ne-a mai spus ca lucrul la un sutien dureaza in jur de o ora jumatate, doua, iar totul depinde de iuteala de mana si experienta. “Materialul sa fie bumbac suta la suta, furnitura la fel si acestea se deseneaza pe sabloane, circumferinta se face dupa client, cu probe sau fara proba, daca ai mai lucrat cu clientul respectiv. Confectionarea unu corsetul dureaza mai mult, dar se lucreaza mai putin acum ca nu mai avem balene (nr. atele din lemn sau din fier). Acum facem pojartiere”, ne-a mai spus Anica Lungu.
CITESTE SI
Nu vine nimeni din urma
Doamna Ani este trista, deoarece nu are cui sa-i transmita mestesugul invatat in urma cu aproape 40 de ani. “Eu spre exemplu, in meseria mea sunt singura care face lenjerie de dama in Bucuresti. Ca sa inveti meserie iti trebuie ani. Nu se castiga prea mult, noi am ramas ca mai avem un an, doi pana la pensie. Tineretul nu vine sa munceasca pe banii astia, ei vor bani multi”, ne-a mai povestit doamna Ani. (Alex Saulea)