Bebe Cotimanis (68 de ani) este unul dintre cei mai apreciați și îndrăgiți actori din România. Rolurile sale din filme, piese de teatru și seriale l-au făcut extrem de cunoscut publicului. În ciuda notorietății de care se bucură, celebrul actor evită să-și folosească numele real. Bebe Cotimanis a dezvăluit recent din ce motiv face acest lucru.
Cu o carieră extrem de bogată în spate, Bebe Cotimanis este unul dintre cei mai bine cotați actori din țara noastră. Rolurile pe care le-a interpretat în ultimii ani în serialele de succes „Lacrimi de iubire” și „Vlad” i-au crescut foarte mult popularitatea și în rândul generațiilor mai tinere. În ciuda celebrității de care se bucură, actorul evită să-și folosească numele său real, care este Constantin Cotimanis.
Invitat în cadrul podcast-ului „Avangarda”, Bebe Cotimanis a dezvăluit care este motivul din cauza căruia evită de cele mai multe ori să-și folosească numele real. Actorul a povestit că totul i se trage de la un eveniment petrecut în copilărie. Mai exact, avea un unchi pe care-l chema tot Constantin Cotimanis și care și-a pierdut viața pe front. În momentul în care actorul, copil fiind, a mers la cimitir și și-a văzut numele pe cruce, a trăit un sentiment extrem de ciudat, care l-a marcat profund. De atunci, el evită să-și folosească adevăratul nume.
„Am avut un unchi, care a murit pe front, la Tulcea. (…) Îl chema Constantin Cotimanis, și Dumitru. Bunicul a făcut chestia asta, eram mic, cred că aveam vreo zece ani, și a spus haide să mergem la unchi-tu. Nu mi-a spus cum îl cheamă.
E la Cimitirul Eroilor, că a picat în război. (…). Și când m-am dus acolo, mi-am văzut numele pe o cruce. Am trăit un sentiment nu de spaimă, de moarte, de nedumerire. „Ce e mă cu mine, ce e cu asta?” „Măi, noi după Bebe ăsta ți-am pus numele!” Și îl chema Constantin Dumitru Cotimanis, dar i-am zis Bebe, că cine să apuce să te strige Constantin, hai la masă, unde ai fugit, Dumitre, sau mai știu eu ce…”, a povestit Bebe Cotimanis.
(NU RATA: Bebe Cotimanis rememorează fragmente din copilăria “mahalalei”: “Nu aveam înjurături porcoase!”)