În urmă cu 80 de ani, presa vremii vuia despre cazul unei românce care a născut patru copii deodată. Era, la acea oră, un eveniment medical excepţional în condiţiile în care femeile se chinuiau să nască acasă, cu moaşe.
Povestea înduioşătoare a cvadrupleţilor din Pătârlagele (Buzău) a ajuns imediat pe prima pagina a ziarelor din întreaga lume. Revista “Realitatea ilustrată” din mai 1937 scria că
“Vestea a făcut numaidecât înconjurul lumei”, iar povestea româncei era comparată cu cea a unei americance, care devenise, în aceeaşi zi, mamă a … cinci copilaşi!
Dacă soţii americani Dione dobândiseră o uriaşă celebritate, de pe urma căreia câştigăseră o avere de milioane de dolari, Smaranda Soare şi soţul ei Mihai Gerea (părinţii cvadrupleţilor) erau sugrumaţi de sărăcie. Mai mult, statul a decis atunci că bebeluşii să le fie luaţi şi crescuţi de doici, într-o casă cumparată de Ministerul Sănătăţii de la acea vreme.
În luarea acestei hotărâri de către autorităţi a cântărit enorm faptul că Smaranda şi Mihai mai aveau şase copii, proveniţi din relaţiile lor anterioare, şi că nu aveau bani încât să le asigure bebeluşilor o viaţă liniştită.
Drama mamei-eroine, care îşi pierduse copiii din cauza sărăciei, a impresionat la vremea respectivă o ţară întreagă. Revista”Realitatea ilustrată” a realizat un reportaj la Pătârlagele şi a făcut un apel către români să strângă fonduri şi să-i ajute pe părinţii celor patru nou-născuţi: „Gemenii din Pătârlagele s-au bucurat de la început, se bucură şi azi, se vor bucura mereu suntem încredintaţi de atenţia şi bunăvoinţa autorităţilor.
Celor patru miracole în faşă nu le lipseşte nimic din punct de vedere igienic, nu le va lipsi mai târziu nimic, din punct de vedere social. Pentru mai bună îngrijire, sunt adăpostiţi într-o locuinţă deosebită şi supravegheaţi de surori medicale şi de medici speciali.
Părinţii primiseră dreptul să-şi viziteze copiii la casa în care doicile îi creşteau pe micuţi
Aceasta situaţie jalnică şi penibilă din toate punctele de vedere trebuie schimbată. Autorităţile pot găsi uşor mijloace de a înzestra familia – toata familia – cu un adăpost omenesc, cu un petec de pământ de agricultură, cu ceva unelte şi câteva bancnote, că cei patru gemeni să se poată întoarce la casa părintească şi familia să trăiască laolaltă. Domnnul primar din Pătârlagele, vorbeşte în acest sens cu domnul prefect şi domnul deputat al judeţului!”.
Ziaristii acelor vremuri mai aratau ca, spre deosebire de cazul bebelusilor din Romania, in America „revistele, asociatiile de binefacere, societatile culturale, stiitifice si sportive, casele de editura si de filme, fabricile de sapunuri si lejuri – dar cine n-a adus un prinos cald de recunostinta (adica un dar) celor cinci copii si parintilor nevoiasi, pentru formidabilul lor optimism vital, oferit omenirii, in vremuri atat de amenintatoare?„
In Romania, Comitetul local din Patarlagele a demarat o actiune de strangere de fonduri, insa nu a fost suficient pentru a ajuta familia Smarandei Soare. Referitor la nepasarea cu care societatea interbelica a privit aceasta poveste, „Realitatea ilustrata” scria cu amariciune: „N-a fost decat curiozitate. Dupa doua saptamani, totul a fost uitat. Asa au reactionat autoritatile!”