L-au ajuns blestemele deţinuţilor politici. Cât pătimeşte torţionarul Vişinescu în închisoare la 91 de ani

Condamnat în luna februarie la 20 de ani de închisoare pentru infernul pe care l-a creat la Râmnicu-Sărat, torţionarul Alexandru Vişinescu îşi trăieşte bătrâneţile în Penitenciarul Jilava. Starea de sănătate a condamnatului în vârstă de 91 de ani s-a degradat considerabil în ultima perioadă, astfel că a fost internat la Spitalul Penitenciar Jilava, unde abia mai poate să se ţină pe picioare. Vârsta înaintată, afecţiunile de care suferă dar şi starea generală de rău, pe fondul unei imunităţi scăzute, l-au ţintuit la pat pe fostul comandant de puşcărie, care pare să nu mai aibă mult de trăit, susţin surse de la Jilava. Deşi i se acordă medicaţia de care nevoie, Vişinescu nu beneficiază de respect din partea celorlalţi deţinuţi, lucru de înţeles având în vedere ororile pentru care a fost închis.

Din închisoare, el a mai primit o veste rea, pentru că va fi obligat să treacă printr-un nou proces, dacă va supravieţui. Urmaşul unuia dintre deţinuţii pe care i-a schingiuit şi batjocorit l-a chemat în judecată în civil, alături de statul român, pentru daune materiale. Este vorba de Ion Andrei Gherasim, care a fost şi unul dintre martorii audiaţi în procesul penal al lui Vişinescu. El este nepotul uneia dintre victimele torţionarului, Ilie Lazăr, care a trecut şi el prin Infernul din puşcăria condusă de Vişinescu. Nepotul victimei a povestit judecătorilor ce ştia de la bunicul său despre ororile de acolo şi cum îl băteau gardienii din ordinul lui Vişinescu pe liderul ţărănist Ion Mihalache, pe Ilie Lazăr şi pe toţi cei care îi ţineau partea.

Cum l-au torturat pe Iuliu Maniu

”În depoziţia mea, de la Curtea de Apel, am relatat tot ceea ce mi se povestise în familie despre suferinţele îndurate de bunicul meu, Ilie Lazăr, despre Râmnicu-Sărat şi Alexandru Vişinescu, precum şi cele aflate de la alte victime ale regimului de teroare de acolo, cum ar fi : Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ioan Bărbuş şi Camil Demetrescu. Tot în depoziţia mea, am mai povestit momentul în care l-am cunoscut, în mod direct, pe Vişinescu, în februarie 1990, când eram cu preşedintele PNŢCD, Corneliu Coposu, în drum spre o reuniune politică, şi, am asistat la o lecţie de iertare, din partea victimei, pe care la vremea aceea nu am înţeles-o, fiind foarte tânăr. Ce m-a impresionat teribil, au fost cuvintele pe care Seniorul i le-a adresat călăului său : “..dacă vreodată vei apărea în faţa unui tribunal, să mă chemi ca martor al tău, pentru că voi spune că nu ai fost normal, că ai fost nebun, deoarece numai un nebun putea să facă ce ai făcut tu acolo“.

Între altele, am amintit şi de un episod de la Râmnicu Sărat legat de una din multele situaţii în care Ion Mihalache era chinuit şi striga că este maltratat şi umilit. Se auzeau bufnituri şi lovituri. Toţi deţinuţii ştiau că este bătut. Erau revoltaţi şi nu puteau să facă nimic. În acea tensiune şi tăcere bunicul meu a început să cânte, cu vocea lui baritonală, „Cu noi este Dumnezeu”. A fost bătut şi el, i s-au pus lanţuri la picioare şi a fost ţinut la izolare şapte zile. De altfel, a stat de multe ori la izolare, în condiţii absolut mizerabile. Avea cicatrici de la rănile din Primul şi din al Doilea Război Mondial care supurau şi dacă cerea ajutor medical era bătut din nou. În finalul depoziţiei mele, am rugat-o pe doamna judecătoare, în mod retoric, să-i pună următoarea întrebare inculpatului: dacă ştia, în momentele în care îl bătea neîncetat şi-l schingiuia, pe Ilie Lazăr, că bunicul meu a fost cel mai tânăr semnatar al Actului Marii Uniri de la Alba-Iulia din 1918?” şi-a amintit Ion Andrei Gherasim.

Vişinescu a chinuit groaznic 138 deţinuţi

Procurorii sustin ca, in perioada 1956 – 1963, Alexandru Visinescu, in calitate de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, a savarsit actiuni si inactiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivitatii reprezentate de detinutii politici incarcerati, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestora, pe motive de ordin politic.

Astfel, detinutii erau supusi unor conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea lor fizica, fara sa li se asigure un minim de medicamente si fara sa li se acorde ingrijiri sau asistenta medicala adecvate.

Totodata, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer catre spitalele penitenciar, degradarea starii de sanatate a condamnatilor prin lipsa hranei, lipsa incalzirii, pedepsele aplicate discretionar si abuziv, conditiile de detentie inumane, relele tratamente, bataia si alte violente, ignorarea adreselor si sesizarilor formulate de detinuti erau tot atatea actiuni menite a duce la exterminarea fizica a persoanelor incarcerate.

Principalele categorii de detinuti aflate in penitenciar, asa cum reiese dintr-o nota a lui Visinescu adresata Consiliului Securitatii Statului din anul 1967, erau: fosti conducatori in guvernele burghezo-mosieresti si in conducerile PNT si PNL; fosti conducatori ai diverselor organizatii subversive; foste cadre de conducere dupa 23 august 1944; foste cadre MAI dupa 23 august 1944; fosti conducatori ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.

„Conditiile de viata din Penitenciarul Ramnicu Sarat, asa cum reies din documente si au fost descrise si de fostii detinuti, au creat premisele aparitiei unor afectiuni deosebit de grave, soldate in cateva cazuri cu decesul, proband natura abuziva si tratamentul neglijent aplicat de comandantul inchisorii, lt. col. (r) Visinescu Alexandru. Regimul impus nu asigura sub nicio forma conditiile minime de supravietuire pe termen lung, avand in vedere ca de cele mai multe ori sentintele se intindeau pe o perioada care depasea 10 ani. Decesul detinutilor survenea, astfel, in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acestia erau torturati fizic si psihic”, sustin procurorii.

Pana in prezent, au fost identificati 138 de detinuti care au trecut prin Penitenciarul Ramnicu Sarat in timpul mandatului lui Alexandru Visinescu. (Gabriel Niculescu)