Discreţie mare, marţi, la Institutul de Medicină Legală, unde trupul neînsufleţit al patronului Hexi Pharma, Dan Condrea, a fost ridicat pentru a fi depus la capelă. Totul a fost aranjat prin intermediari, pentru că nici un membru al familiei nu a fost prezent pentru oficierea formalităţilor. A urmat apoi o cursă nebună cu dricul prin oraş!
Soţia lui Dan Condrea, Uliana Ochinciuc, nu venit marţi la IML pentru a semna de primire pe documentele care permiteau ridicarea şi înhumarea celui care a fost Dan Condrea, patron al celei mai controversate firme de produse farmaceutice din România. A fost însă, în mare secret, luni, însoţită de doi angajaţi ai firmei de pompe funebre, şi s-a strecurat în grabă pe una din intrarile secundare în clădirea IML. Acolo, soţia lui Condrea a semnat toate documentele, şi apoi i-a lăsat pe însoţitorii ei să se ocupe de rezolvarea problememelor cu ridicarea şi transportul rămăşiţelor!
Opertaţiunea s-a desfăşurat, în mare secret şi după un plan bine stabilit, o zi mai târziu, adică marţi dimineaţă. Nu una, ci două dube mortuare au intrat în acelaşi timp la IML, fiind ambele înghesuite pe aleea îngustă de acces şi plecând în acelaşi moment, pentru ca jurnaliştii să nu ştie care dintre ele transportă sicriul în care era depus Dan Condrea.
În trafic, unul din dricuri a făcur artificii demne de maşinile oficiale cu girofar, aşa cum se poate vedea în fotografiile publicate de CANCA.ro, site-ul numărul unu din România: a rulat cu viteză, a depăşit haotic pe stânga şi pe dreapta celelalte automobile din trafic, ba chiar a depăşit pe linia continuă coloana de maşini staţionate la stop, foţând apoi culoarea roşie a semaforului!, spre indignarea celorlalţi conducători auto blocaţi în trafic!
Punctul final al cursei cu dricuri a fost Cimitirul Sfânta Vineri, la capela căruia a fost depus trupul neînsufleţit al patronului Hexi Pharma. Activitatea era în toi acolo, înainte de sosirea maşinilor mortuare, mai mulţi angajaţi măturând de zor aleea principală, pentru ca totul să fie perfect pentru aşa oaspete de seamă, cu toate că acesta n-avea cum să se mai bucure de nimic… (Gabriel Niculescu)