Catolicii sărbătoresc Paştele! Cu ce este diferit faţă de Paştele ortodox

Slujba de Înviere

La ortodoxi ţine aproape întreaga noapte de sâmbătă spre duminică. După ce, la miezul nopţii, credincioşii sunt chemati să ia Lumina sfântă, slujba continuă până la orele trei sau patru dimineaţa. La catolici, slujba se termină la miezul nopţii.

Postul Paştelui

Catolicii au un post mai blând, fiind permis consumul de ouă, lapte sau brânză. Cu excepţia dezlegărilor la peşte, de două ori pe durata Postului, ortodoxii care ţin Postul nu au voie să consume nimic de origine animală (carne, ouă sau lactate).

Calendarul

De la Marea Schisma a Bisericii creştine, din 1054, Paştile se sărbătoresc după calendare  diferite. Catolicii calculează data Paştelui bazându-se pe luna plină ecleziastică şi o dată fixă, stabilită de tabele bisericeşti,  pentru echinocţiul de primăvară. Ortodoxii  stabilesc data Paştelui în funcţie de luna plină astronomică  şi data reală, din punct de vedere astronomic, a echinocţiului de primavară. În ultimele trei decenii, Paştile catolic si ortodox au ”căzut” de trei ori în aceeaşi zi.

Procesiunile

În ţările catolice au loc procesiuni care evocă lumea antică din vremea lui Iisus. Actori în costumele personajelor biblice străbat în tăcere, la lumina faclelor, străzile centrale, într-o procesiune ce evocă Drumul Crucii. De asemenea, se desfăşoară procesiuni de Florii.

Povestea lui Dan Ciachir

Scriitorul Dan Ciachir a povestit în cartea sa „Drumul cel mai scurt spre tine însuţi” despre o călătorie de-ale sale în Malta când Paştele ortodox a coincis cu Paştele catolic.

„În aprilie 1990, la trei luni după prăbuşirea regimului care mă împiedicase să ies în lume, am făcut o splendidă călătorie de 12 zile în Malta, care s-ar putea să rămână cea mai frumoasă din viaţa mea. Paştele ortodox a coincis în anul acela cu cel catolic. În Vinerea Mare, seara târziu, am avut prilejul să văd desfăşurându-se în La Vallet procesiuni de un tulburător realism mistic: la lumina torţelor, pe străzile înţesate de privitori, într-o tăcere adâncă, treceau nişte oameni îmbrăcaţi ca pe vremea românilor, întruchipând pe Iisus, personaje avanghelice, ucenici de-ai Săi, pe Pilat din Pont, pe Ana, pe Caiafa… Era o atmosferă care te făcea contemporan Ierusalimului de acum două milenii. Cu câteva zile în urmă, în Duminica Floriilor, fusesem într-o biserică de pe cealaltă insula malteza, Gozo – ocazie să merg cu vaporul pe Mediterană cateva mile, de unde m-am întors cu o crenguţă de măslin. Însă această călătorie a fost rodul unei întâmplări sau mai degrabă unui dar de la Dumnezeu„, îşi aminteşte scriitorul Dan Ciachir.