COZMIN GUŞĂ: „Vocea SUA se va auzi mai puternic la Chişinău, dublând-o pe cea a Rusiei”

„Trebuie să le reamintesc tuturor că între state îl consideri prieten şi îl asculţi pe cel care te critică în faţă pentru un neajuns pe care i l-ai creat şi de obicei nu îi bagi în seamă pe care care te adulează fără motiv în urma unei palme pe care tocmai le-ai tras-o sau pe alţii, în cazul nostru cum ar fi nişte proruşi ireductibili sau nişte adepţi ai putinismului. Iar a dezbate la toate nivelurile în România, pentru că suntem într-adevăr afectaţi puternic de această gafă a ambasadorului SUA la Chişinău, e cel mai bun semn de prietenie. Iar interesul pe care îl arătăm acestei conexiuni cu SUA, care par tulburate – pentru că aceasta este prima consecinţă vizibilă a declaraţiei ambasadorului -, este un semn de prietenie”, a subliniat consultantul politic Cozmin Guşă la Realitatea TV, în timpul emisiunii „Jocuri de Putere”.

În opinia lui Guşă, „indiferent de ce se va hotărî după declaraţia lui Pettit, (…) consecinţa este una singură: SUA joacă de sine stătător pe teritoriul Republicii Moldova din punct de vedere politic, dând la o parte Germania”.

„Indiferent de ce se va hotărî după declaraţia lui Pettit, – pe care poate a spus-o din mintea sa, poate i-a scris-o cineva, poate are un mentor fost ambasador, dar pe care şi-a asumat-o -, indiferent ce se va întâmpla, că va fi contrazis de către Departamentul de Stat sau va fi schimbat sau, dimpotrivă, va fi lăsat cu acea declaraţie în braţe, consecinţa este una singură: SUA joacă de sine stătător pe teritoriul Republicii Moldova din punct de vedere politic, dând la o parte un alt stat care şi-a arogat până în acest moment, deşi mai pe tăcute, această carcateristică, respectiv Germania. Deci, în acest moment, consecinţa este unică: vocea SUA se va auzi mai puternic la Chişinău, înlocuind-o pe cea a Germaniei şi, sigur, dublând-o pe cea a Rusiei. Şi o să vedem în ce formulă, pentru că deocamdată începutul este unul puternic identitar dacă ne uităm la proruşii de la Chişinău sau la declaraţiile premierului”, a explicat consultantul politic.

„Ca o paranteză: s-a vorbit foarte mult despre un antiamericanism declanşat. Nu, se pot naşte germenii unui antiamericanism la nivelul unioniştilor din Republica Moldova, a celor care doresc unirea cu România şi văd declaraţia ambasadorului ca un capăt de linie pentru acest proiect, şi într-o măsură destul de mare la nivelul unioniştilor din România, care numeric sunt mai mulţi ca cei din Republica Moldova – poate mai puţin pasionali, dar oricum dedicaţi acestui proiect pe care, chiar dacă politicienii români nu l-au trecut în agenda oficială, există o aşteptare din partea lor ca să treacă acest lucru în agenda oficială; nu din partea întregii populaţii, dar din partea multor milioane de români, nu ştim câţi pentru că nu s-a făcut nişte sondaje corecte în ultima vreme. Deci, germenii antiamericanismului pot exista, dar sunt declanşaţi tocmai de declaraţia ambasadorului SUA la Chişinău”, a adăugat el.

Consultantul politic a mai arătat că, în acest moment, „Rusia doreşte să îşi desăvârşească opera de la de la graniţa estică a NATO, adică să destabilizeze cât de tare poate”.

„Acum vorbim de nişte entităţi care arată aşa astăzi: Moldova – după ce a scăpat de Voronin în urmă cu câţiva ani, a încerat o guvernare de intergrare europeană, după cum s-a şi numit, cu un premier care azi este în puşcărie, domnul Filat, care a fost luat în braţe de două entităţi statale din UE, România şi Germania, şi care au fost foarte indulgente cu el. Nu au insistat foarte mult ca Filat să organizeze acolo economia de piaţă, să dea de pământ cu oligarhii, să lupte împotriva corupţiei, episod după care s-a furat şi miliardul de dolari sau euro care nu se ştie cine l-a furat, dar se ştie pe unde a ajuns şi, sigur, n-a ajuns în partea euroatlantică, iar azi la Chişinău avem o putere care la nivel guvernamental este dominată de Plahotniuc – care este un oligarh – şi nişte alegeri prezidenţiale la orizont, în care candidatul care îşi afirmă explicit prorusismul sau proputinismul are cele mai mari şanse. Iar apropo de aceste algeri, cred că foarte interesant ar fi pentru cei care sunt curioşi să afle cine anume a dat recomandări pentru anumiţi politicieni sau persoane publice de la Chişinău care sunt puternic conectate cu Kremlinul, pentru ca să poată face vizite nestingherite la multe instituţii foarte respectabile din Washington a foarte multe ONG-uri care sunt preocupate de euroatlantism şi democraţie şi poate atunci ne vom lămuri. Personal, am văzut în iulie ultima dată, făcând o vizită la Washington, nişte poze a două personaje de la Chişinău, la intervale separate, cu oameni din acele ONG-uri care în momentul în care i-am întrebat amical despre ce a fost vorba, mi-au spus că au beneficiat acele două persoane de recomandări, deşi eu ştiam că acele persoane sunt puternic conectate la Kremlin. Asta e Republica Moldova azi şi în faţa acestor alegeri se află cu cel puţin trei focare care pretează puternic de la Transnistria, care este un conflict îngheţat, dar care se poate dezgheţa oricând, la Găgăuzia şi, sigur, putem discuta şi de Bugeac, care plusează din sud cu acel Consiliu Popular al Basarabiei, format la rândul lui tot din proruşi”, a explicat Guşă.

„Rusia doreşte să îşi desăvârşească opera de la de la graniţa estică a NATO, adică să destabilizeze cât de tare poate. Deocamdată, ştim bine cum a reuşit în Bulgaria, cum a reuşit în Ungaria, nici Cehia şi Slovacia nu sunt deloc anti-Putin, ba dimpotivă. Şi uşor ne dăm seama cum frontul uniunii euroatlantice a NATO este ca un şvaiţer, iar dacă premierul Poloniei o să mai facă nişte declaraţii, atunci o să ne gândim foarte mult ce se întâmplă acolo şi cine mai suntem noi, această insulă proamericană dovedită. Practic, Rusia beneficiază în urma declaraţiilor lui Pettit de un potenţial de dezgheţ al conflictelor de acolo, conflicte îngheţate chiar de Rusia şi pe care în mod normal cel care le îngheaţă poate să le şi dezgheţe doar atunci când simte că este în avantaj; pentru că acolo se controlează terenul. Ştim bine că terenul la Chişinău sau în Transnistria şi zonele adiacente este controlat de proruşi, de oameni foarte duri care nu pot fi suspectaţi de euroatlantism. Iar dacă am vorbit despre asta, trebuie să discutăm şi despre marele nostru regret din timpul administraţiei Obama, când într-o mare măsură frontul estic al NATO a fost neglijat pentru alte priorităţi ale politicii americane. Azi, probabil că tragem acele ponoase şi probabil până când un nou preşedinte se va fi instalat la Casa Albă e greu de presupus că se va reconsolida o altă strategie pentru acest front unde ne luptăm să ne dăm seama ce se întâmplă. Pentru că acea rebipolarizare a jocului politic între SUA şi Rusia a devenit extrem de evidentă odată cu intervenţia fulminantă a Rusiei în Siria, într-un moment critic al conflictului de acolo după o discuţie Putin-Omaba; această bipolarizare nu ştim cum se va implementa în zona noastră de graniţă şi marea îngrijorare pe care trebuie să o avem este ce ascunde în spate viitorul; pentru că prezentul ştim ce este, am văzut această declaraţie, ea va reazimuta total perspectiva asupra Moldovei şi frontierei. Ce ne rămâne nouă să discutăm este rolul pe care putem să îl avem şi felul în care, în afară de opinie care este necesară, trebuie să fie totuşi la nivel diplomatic, informal, nu neapărat formal decoamdată, o serie de discuţii în care să se lămurească cine are responsabilitate. Pentru că noi tot vorbim de politicienii români; politicienii români, de la preşedintele ţării până la ultimul parlamentar au o responsabilitate. Şi degeaba se ascund în spatele unor fraze, ei trebuie să facă lucruri. Nu se rezolvă treburile doar între preşedinte şi preşedinte sau între premier şi premier sau între Departamentul de Stat şi reprezentantul Ministerului de Externe. Există posibilitatea discuţiilor între partide, există posibilitatea unor demersuri la nivel parlamentar sau în Parlamentul European. Pentru că nu putem să stăm cu braţele încrucişate, văzând cum un proiect neasumat politic, dar asumat din punct de vedere sentimental după 1989, pare că nu se mai întâmplă şi nici să nu mai ştim bine cum se joacă în stânga Prutului, în zona pe care noi o păzim ca şi grăniceri la frontieră şi să nu fim informaţi despre treburile care se fac acolo. Sau dacă nu, trebuie să fim informaţi şi să avem o atitudine politică”, a completat el.

În concluzie, Cozmin Guşă a subliniat că „perdantul de serviciu” şi în acest context este Germania.

„Concluzia mea deocamdată este că perdantul de serviciu – care nu doar în Moldova este perdantul de serviciu din punct de vedere geopolitic – este Germania, care nu a fost în stare să se achite de sarcina informală care i-a fost dată în urmă cu mulţi ani sau de un anumit privilegiu pe care l-a cerut de a aduce Moldova într-un traect euroatlantic. Cred că Germania acolo în cel mai bun caz nu a fost atentă sau a neglijat, iar în cel mai rău caz pot să mă gândesc la alte legături pe axa Berlin – Moscova, care au împiedicat sau au blocat demersurile Germaniei pentru a aduce Moldova sau a ajuta Republica Moldova să vină în siajul euroatlantic”, a conchis consultantul politic.