Sfântul Apostol Simon Zilotul nu este altul decât mirele de la Cană Galileii. La nuntă acestuia, Iisus a făcut prima minune - prefacerea apei în vin. I s-a dat numele de "Canaanitul" şi de "Zilotul" spre a-l deosebi de Sfântul Petru şi de Sfântul Simeon "fratele Domnului", urmaşul Sfântului Iacob la Episcopia Ierusalimului.
Sfântul Simon Zilotul, numit şi Natanael, este cel care şi-a lăsat casă, părinţii şi mireasă pentru Mirele cel ceresc. Sfântul Simon Zilotul era de neam din Cană Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cană nu este departe de Nazaret. Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, mirele cel din Cană a început a propovădui şi el, alături de Apostoli, Evanghelia în toată lumea. El a propovăduit în Mauritania, Africa şi Britania, unde şi-a dat şi sufletul sau, fiind răstignit şi îngropat.
Moaştele Sfântului Simon Zilotul
În Bucureşti, la Biserica Podeanu aflată pe stradă Dornei (în apropierea Pieţei Chibrit) se află o părticică din sfintele sale moaşte. Moaştele Sfântului Simon Zilotul sunt acoperite de un baldachin construit după modelul celui aflat la Roma, într-una din catacombele unde se află moaştele Sfinţilor Chiril şi Metodiu. Cele mai multe persoane vin aici să să ceară ajutorul în căsătorie. Sfântul Simon Zilotul este grabnic ajutător celor care vin cu această rugăminte.
Despre felul minunat în care moaştele Sfântului Simon Zilotul au ajuns la biserica Podeanu, părintele paroh Vasile Ailioaei ne-a mărturisit: „Moaştelor Sfântului Simon Zilotul au fost aduse aici din 1971, atunci când episcopul Valerian (n.r. Prea Sfintitul Valerian Zaharia – episcop al Oradiei) a venit şi s-a sălăşluit într-una din casele parohiale ale acestei parohii. Preasfinţitul Valerian ajunge în Bucureşti pentru că s-a opus autorităţilor comuniste care doreau închiderea mănăstirilor în urmă decretului 410. Din 1971 şi până în 1996 a fost cu adevărat o taină. Episcopul Valerian era cel care păstra moaştele Sf. Apostol Simon Zilotul, se închină lor şi nu lasă pe nimeni să între în acea camera, decât numai pe cei apropiaţi. Înainte de a-şi da sfârşitul în mâinile lui Dumnezeu a lăsat că această taină să fie cunoscută.”
Preasfinţitul a dăruit aceste odoare de preţ Bisericii Podeanu că urmare a dragostei cu care a fost înconjurat, în ultimii ani ai vieţii, de părintele paroh Vasile Ailioaei, de familia acestuia şi de toţi enoriaşii bisericii.