„Aceasta masina poate va fi picioarele baietelului nostru”

Dragi cititori va rog sa-mi iertati indrazneala de a va scrie si noi ceasta scrisoare.Vreau sa va impartasesc si dumneavoastra suferinta pe care o avem. Avem un baietel de 13 ani cu un diagnostic neiertator, tetra pareza spastica. De cind am aflat de copilul nostru ca este bolnav, viata noastra a devenit foarte grea. Am mers cu el la doctori, am facut gimnastica recuperatorie, dar pina la un timp, nemaiavind posibilitati materiale. Copilul nostru a ramas tintit intr-un scaun cu rotile. Poate dumneavostra va intrebati de ce am scris aceasta scrisoare, pentru ca noi chiar avem nevoie de aceasta masina. Poate dumneavostra credeti ca e un lux, pentru noi este o necesitate. Avem mare nevoie de aceasta masina. Am merge si noi mai des cu copilul la tratament, tratamentul trebuie facut o data pe luna (gimnastica). Am mai merge si noi pe la alte spitale din tara. Poate va avea o sansa si baietelul nostru. Avem nevoie de aceasta masina pentru baietelul nostru batut de soarta. Aceasta masina poate va fi picioarele baietelului nostru. Poate ne vom bucura de ea datorita dumneavoastra. Poate va fi sansa lui. Ne este foarte greu uitindu-ne la copilul nostru suferind intr-un scaun cu rotile, neputind face nimic. Dumneavoastra v-ati putut bucura de copii dumneavoastra, cind au facut primii pasi, vazindu-i alergind v-ati bucurat, dimineata trezindu-va alergind spre dumneavoastra. Noi am plins, am oftat, nu ne-am bucurat si ne-am intristat, ne-am rugat, l-am implorat pe Dumnezeu sa faca o minune. Poate dumneavoastra sunteti minunea noastra. Va multumesc ! Comanescu Georgel, comuna Micesti, Arges