Academicianul Constantin Balaceanu Stolnici este la curent cu ultimele noutati din IT, dar si din presa „Tabloidele sunt amuzante si oneste”

Reporter: Mai lucrati la memorii?Constantin Balaceanu Stolnici: Da. Chiar azi a fost cineva de la editura, cu macheta cartii. E vorba despre Bucurestiul interbelic, intre anii 1027 – 1931, de cand imi aduc aminte, si am descris tot Bucurestiul pe care-l stiu.

– Rep.: Va fi ilustrata cu imagini din interbelic?C.B.S.: Le-am dat vreo 500 de ilustratii, au cu ce sa faca volumul. Chiar acum lucrez la un text, pentru ca m-a rugat Mugur Isarescu sa fac o conferinta despre Calea Victoriei. si lucrand in PowerPoint pot adauga imagini din acea perioada, tocmai le cautam cand ati venit dvs.

– Rep.: Lucrati la calculator?C.B.S.: Sigur ca da. Nu numai ca lucrez pe acest program, dar combin imagini… Este un instrument foarte bun pentru cursuri, pentru specialitati cum este neuropsihologia sau antropologia, sa le arati cum au evoluat speciile. si ca sa inteleaga, pe unele dintre ele le desenez, le fac in PowerPoint, combin imaginile sa vada si sa inteleaga usor.

– Rep:. Mai aveti chef sa predati?C.B.S.: Ii invat carte, asta fac. Daca invata, bine, daca nu, ii trantesc. Nu am predat incontinuu. In perioada comunista nu am predat, desi la un moment dat am avut un curs de cibernetica generala la Facultatea de Filosofie. N-am stat acolo pentru ca mi-a fost teama putintel, pentru ca putea sa ma fixeze si sa pierd spitalul.

– Rep.: Sunt diferiti studentii de astazi?C.B.S.: A, e cu totul altceva. Atunci umblau dupa functii si stiau ca in momentul cand ies din scoala au o functie, buna sau proasta. Acum sunt dupa bani, nu dupa functii. Sunt doua perspective cu totul diferite. Mare diferenta! Studentul vine in facultate, dar nu stie daca va avea vreun post. Apoi e hipnotizat de societatea de consum, de economia de piata si se gandeste cum sa faca bani repede. Desi invata intr-o facultate grea, isi ia o slujba intr-un alt domeniu, pentru ca ii da bani mai multi.

– Rep.: Dar pe vremea dvs. de ce era interesat studentul?C.B.S.: Cand eram eu student era razboi. Ne gandeam sa se termine mai repede razboiul si sa vedem ce se intampla in timp de pace. Nu am prevazut era comunista, desi tata spunea mereu ca vin comunistii.

– Rep.: Sunteti printre putinii care pot spune ca au trai in mai multe regimuri…C.B.S.: Da, e vorba de regimul lui Ferdinand, pe urma regimul lui Carol al II-lea, regimul lui Antonescu, regimul comunist si regimul asta de tranzitie, care nu se mai termina. Nu uitati ca perioada de tranzitie este de 20 de ani, cat a durat perioada interbelica. Ganditi-va cate s-au facut in perioada interbelica si ce s-a facut in acesti 20 de ani.

– Rep.: Cum traiau sub comunism descendentii vechilor familii?C.B.S.: Traiam in mizerie, cu greutati. Nevasta-mea – inca nu eram casatoriti – lucra ca dactilografa, principesa Mavrocordat facea pe curierul si mergea cu bicicleta, desi avea 70 de ani, doamna Racovita ajuta la zidarie si la vopsit casele, la spoitorie. Altii isi facusera un mic magazin, cu lucruri vechi, un fel de anticariat. si multi isi vindeau lucrurile la talcioc. Dar, totusi, ne intruneam la sarbatorile noastre, la sarbatorile mari, de Craciun, de Paste, de aniversari. Venea fiecare cu pachetelul lui si ne distram…

– Rep.: Ati locuit tot timpul in aceasta casa?C.B.S.: Casa a fost facuta de strabunicul meu, Grigore Cantacuzino, si a fost ridicata la sfarsitul secolului al XIX-lea de arhitectul Schultz. A lasat-o fiicei lui, bunica mea. Acum nu se compara cu ce a fost, avea un hol de lungimea intregii case incarcat de tablouri, aveam Grigorescu, Tattarescu, cate cumparase Cantacuzino si toate au fost arse. Casa a fost bombardata si crapata in doua si din cauza asta nu a tentat pe nimeni. Sora-mea a reparat-o si n-a fost nationalizata, deci n-am parasit-o niciodata. Dupa ce a reparat-o, a luat jumatate din casa, caci jumatate i-au permis comunistii. A facut patru apartamente, le-a vandut si a plecat in strainatate cu copiii, acolo a murit si acolo i-au ramas copiii. Am ramas eu cu jumatate din casa…

– Rep.: Ce se intampla cu mosia de la Stolnici, locul unde ati copilarit?C.B.S.: Mi s-au dat 50 de hectare de pamant pe care le-am vandut, pentru ca eu nu am ce face acolo. Am primit padurea inapoi si am vandut jumatate din ea. Nu am vandut tot, ca nu sunt preturile bune acum. Mai am o moara. si nu vor sa-mi dea casa. Am toate procesele castigate cu sentinta definitiva, dar au pornit alt proces, asa ca nu-mi dau casa.

– Rep.: Daca reusiti sa o obtineti, o pastrati?C.B.S.: Nu pot sa o pastrez pentru ca trebuie reparata, trebuie mobilata si daca nu stai acolo se darama tot. Ce sa fac la 89 de ani?

– Rep.: Are Romania ceva din ce sperati la Revolutie sa aiba peste 20 de ani?C.B.S.: Da, in primul rand, noi putem vorbi. Existati dvs. ca presa, ca faceti prostii, asta e altceva, dar puteti spune orice. Inainte, ca sa plece un profesor invitat in strainatate trebuiau cel putin 10 – 11 iscalituri. Daca una nu era, nu putea pleca. Acum pleci cand vrei. Pe urma, avem acces la o serie intreaga de bunuri la care nu aveam acces atunci. Ce aveam? Un post de televiziune care emitea doua ore pe zi. Acum avem aproape o suta de canale, o saturatie. si mai este aceasta descoperire: internetul, care tine de progresul culturii, de altfel. Internetul a schimbat totul, informatia este la indemana oricui. E o diferenta enorma, nici nu-si dau seama copiii de acum ce avantaje au fata de ceea ce am avut noi, cand am facut cercetarile noastre.

-Rep.: Credeti ca astazi tinerii au de unde sa-si extraga anumite modele?C.B.S.: Nu, acum modelul e prost. Modelul este al omului cu bani, nu al celui cu reusita profesionala in domeniu lui, cum ar fi un medic foarte bun, un avocat foarte bun, un inginer foarte bun, un senator foarte bun. Acum alearga in asa fel incat sa castige bani cat mai multi, cat mai repede. Dupa aceea, a patruns la noi, din nefericire, mizeria asta a drogurilor. La noi nu exista asa ceva. E o mare nenorocire. Conduc o fundatie de lupta contra drogurilor si stiu exact despre ce e vorba. E dezastru. Sa stiti ca cine intra in patima asta greu poate fi salvat, 99% nu pot fi salvati. In randul elitei intelectuale sunt oameni de cultura valorosi, dar nu apar, stau in umbra, nu mai vor sa se prezinte. Ii gasesti in Academia Romana, in universitati, oameni de afaceri care au pornit de la zero si si-au facut banii cinstit. O speranta exista totusi, nu va faceti griji. Noi nu suntem bolnavi, ci planeta e bolnava. Drogurile sunt o boala a planetei, goana dupa bani e o boala a planetei… Iar toate astea s-au promovat mult mai usor decat orice altceva. Modelele pe plan mondial sunt diferite fata de cele care erau inainte si nu sunt neaparat cele mai bune.

Rep.: Cititi presa?C.B.S.: soferul meu cumpara in fiecare dimineata cate un ziar de-al dvs., un tabloid. De acasa si pana la Universitate, apuc sa-l rasfoiesc si eu. Sa stiti ca am o parere foarte buna despre tabloide. Nu sunt atat de agresive, de violente. Cele numite quality sunt pline de articole violente, calomniatoare, propagandistice. Cele ca ale dvs. sunt amuzante, lipsite de rautati, oneste. Asa le vad.

5 secrete

1. Pictura „Am invatat pictura de la bunicul meu, dar numai acuarela, guasa si desen. Acum vreau sa fac niste picturi pentru volumul de memorii care se refera la Stolnici, asta pentru ca nu mai am fotografii, trebuie sa reconstitui cum arata casa.”

2. SoferA invatat sa conduca automobilul la 10 ani, pe mosia de la Stolnici. „Conduc si acum, am carnet, e valabil, dar acum, daca nu ai sofer, este o nenorocire, pentru ca nu ai unde sa parchezi. Acum trei ani am fost in Creta, am luat o masina si am facut toata insula. Am facut calatorii pornind de la Bucuresti pana la Gibraltar, pana in nordul Scotiei.” In tinerete a fost motociclist si un calaret desavarsit.

3. MuzicaIi place muzica simfonica, dar o asculta mai mult acasa. „Mi-e greu sa ma deplasez, mai ales ca acum nevasta-mea este foarte bolnava. Nu ma pot duce singur. Dar ascult si alt gen de muzica.”

4. RabdarePe mobila din salon, la loc de cinste, troneaza doua machete de corabii. „Nu sunt facute de mine, eu doar le-am cumparat de la anticariate, erau sfaramate, daramate si le-am refacut. Asta se intampla mai demult.”

5. MostenireVechimea Balacenilor atinge 1.000 de ani, continuitate ce poate fi dovedita. „Mai am ceva, desi le-a cautat Ceausescu cu toata Securitatea. Fusesera arse majoritatea”. Acte ale familiei au fost distruse chiar in timpul revolutiei franceze. „Este o scrisoare autentica in care este descrisa sosirea lui Napoleon din 1806, la Viena. El a trimis trupele in toate casele de aristrocrati sa le distruga arhivele. „