Fostul general de Securitate, Ion Mihai Pacepa, cel care a fugit în SUA, iar Ceaușescu pusese recompensă pe „capul” lui 1 milion de dolari în 1978, a murit la vârsta de 92 de ani, după ce s-a infectat cu noul coronavirus.
Informația a fost publicată de Ronald J. Rychlak, care a scris împreună cu Ion Mihai Pacepa cartea „Dezinformarea”. El a fost cel mai cautat dezertor din Războiul Rece.
„Pacepa și cu mine am fost prieteni mai bine de 10 de ani. Ieri dimineață am primit un telefon de la soția sa, acum văduva sa. El a fost internat în spital câteva zile, avea COVID și ea a primit informarea oficială, ieri dimineață și m-a sunat și pe mine ceva mai târziu”, a spus Ronald J. Rychlak, potrivit Digi24.
Întrebat cum l-a cunoscut el pe celebrul dezertor, Ronald J. Rychlak, a răspuns: „Era dedicat, hotărât, îi păsa, dar putea să fie și foarte amuzant.
Îmi amintesc o dată stăteam la masă cu soțiile noastre și el mi-a spus că mi-a trimis un dosar, despre care eu nu îmi aminteam.
Mi-a spus: mi-ai răspuns, mi-ai spus că îl ai. I-am zis: poate l-am pierdut. El s-a întors spre soția lui și i-a spus „Ucide-l!”, într-o manieră foarte amuzantă, dar era o referință la generalul (n.r. de Securitate) care dădea acel ordin unei soții care poate l-ar fi dus la îndeplinire.
Nu știu. Era amuzant, dar foarte serios în ceea ce privește convingerile sale”, a mai scriitorul american.
Fost șef adjunct al Direcției de Informații Externe (DIE) a Securității din România comunistă, consilier personal al dictatorului Nicolae Ceaușescu și un apropiat al Elenei Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa a intrat în Securitate în 1951, a avansat rapid de la gradul de locotenent la funcția de șef serviciu a Direcției a IV a Contraspionaj.
Iar în 1956, în perioada extrem de sensibilă de după revolta anti-comunistă de la Berlin (RDG), șef al rezidenței de spionaj din RFG.
Tot prin Germania de Vest, Ion Mihai Pacepa a cerut azil în Statele Unite în iulie 1978. A folosit practic prilejul unei călătorii în Occident ca să rămână în Germania Federală. În SUA a lucrat pentru CIA în diferite operațiuni anti-comuniste și anti-sovietice.
După ceea ce s-a numit generic „fuga lui Pacepa”, Nicolae Ceaușescu a declanșat o adevărată epurare în aparatul de forță al regimului pentru a-i descoperi eventualii complici.
Dictatorul Ceaușescu a oferit o recompensă de 1 milion de dolari pentru capturarea fostului său om de încredere. Există și informații potrivit cărora liderul comunist l-a angajat pe celebrul asasin internațional Carlos Șacalul ca să îl asasineze pe Pacepa.
La 10 ani de la fuga în Occident, Pacepa a scris lucrarea „Orizonturi Roșii” în care denunța cinismul, corupția și crima care dominau regimul comunist de la București.
În 1988, și apoi în 1989, Europa Liberă a difuzat în mai multe seriale fragmente din carte. Lucrarea a circulat clandestin în România și Ungaria, iar după 1989 a fost tradusă și publicată și în limba română.
Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, publicat în 2006, arată că generalul Ioan Mihai Pacepa a jucat un „rol excepțional în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” și „a contribuit la degradarea dramatică a imaginii lui Ceaușescu”.
Alte analize, unele în baza unor documente ale Securității văzute de cercetători mai recent, îi contestă lui Ion Mihai Pacepa statutul de critic autentic al regimului comunist.
Potrivit biografiei Humanitas, care a republicat „Orizonturi Roșii”, Ion Mihai Pacepa a mai publicat în 1993 Moştenirea Kremlinului, iar în 1999 trilogia Cartea Neagră a Securităţii.
În 2007 a apărut în SUA, tot sub semnătura sa, Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB and the Kennedy Assassination.
În iunie 2009 a publicat, la Editura Humanitas, o carte de confesiuni, Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa, rezultat al primului interviu pe care l-a acordat, după 31 de ani, unui jurnalist român, Lucia Hossu Longin. Ultima sa carte, Disinformation, a apărut în Statele Unite în 2013, scrie mediafax.
Nu rata: Care era cea mai mare obsesie a lui Nicolae Ceaușescu. Nu renunța la ea nici atunci când dormea