Mariea Crâșmaru este singura româncă intrată în ”Cartea Recordurilor”, la capitolul ”globe-trotter”. A pornit în aventura vieții – ”cea mai lungă călătorie” – străbătând, pe jos, 120 de țări. Românca deține, totodată, și… cel mai lung pașaport din lume (154 de pagini și o lungime de 19 metri), intrat, de asemenea, în ”Guiness Book”. Mariea Crâșmaru a făcut, mai întâi, turul României, apoi pe cel al Europei, iar într-un final s-a decis să înconjoare întreaga lume. Nimeni nu ar fi crezut, inițial, că o astfel de provocare poate fi dusă la bun sfârșit, dar voința fenomenală și dorința de a-și depăși limitele au transformat-o pe Mariea Crâșmaru într-o celebritate mondială. CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, vă prezintă, în exclusivitate, o femeie excepțională, o româncă din Vaslui care a avut întreaga lume la picioare, a făcut ocolul Pământului cu rucsacul în spate și a ”scris” istorie pe toate continentele. (CITEȘTE ȘI: AU DEZVOLTAT O MEGA-AFACERE CU… PRUNE USCATE!)
Debordează de energie, la 68 de ani, caracterizându-se drept ”dovada vie că se poate”. Imposibilul a devenit posibil pentru Mariea Crâșmaru, iar celebra româncă intrată în ”Cartea Recordurilor” a trăit și trăiește pe coordonatele unui curaj ieșit din comun. De fapt, Mariea Crâșmaru – vorbind despre curaj – dă o definiție senzațională – ”Curajul este mariajul dintre iubire și necunoscut”. Iar aventura vieții sale îi confirmă spusele. Este singura femeie din lume care a străbătut – în 3 ani și jumătate – 120 țări, parcurgând 300.000 de kilometri, a atins cei doi poli ai Terrei, a ”bifat” șapte continente, a urcat la înălțimi de peste 6.000 de metri și a îndurat temperaturi de minus 38 de grade Celsius (în Antarctica) sau de plus 60 de grade Celsius (în Emiratele Arabe Unite, în deșert).
Ce mai face azi Mariea Crâșmaru? Nu va uita niciodată aventura care a transformat-o într-o celebritate și își povestește această senzațională experiență de viață în cartea ”300 K. Peregrin între două milenii”. În exclusivitate pentru CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, Mariea Crâșmaru a acceptat să răspundă la câteva întrebări și transmite tuturor cititorilor că drumul, indiferent cât de lung sau anevoios este, trebuie parcurs, întotdeauna, până la capăt. (VEZI ȘI AICI: ANGHEL IORDĂNESCU A RENUNȚAT DEFINITIV LA FOTBAL! PE CE AFACERE ȘI-A ”PARIAT” AVEREA CUNOSCUTUL ANTRENOR)
Spuneaţi, în 2017, că ați dori să plecați în Austria, pensia dumneavoastră fiind foarte mică – 540 de lei. S-a schimbat ceva din acest punct de vedere?
Nu, nu am mai plecat, acum nu mai găsești de lucru, fiindcă agențiile nu acceptă persoane mai bătrâne de 65 de ani.
Care a fost cea mai… ciudată mâncare pe care ați mâncat-o în timpul călătoriei dumneavoastră?
Nu am avut experiențe culinare, nu mi-a permis bugetul. La ambasadele noastre se gătește românește, pe drum aveam pâine uscată cu apă pentru că mâncarea se strică. Nu am suferit de foame și nici de sete, a avut grijă bunul Dumnezeu să nu-mi lipsească hrana și oamenii buni. Sigur, au fost și câțiva fără suflet, dar îi număr pe degetele de la o mână. (NU RATA: EA E UNA DINTRE CELE MAI SEXY FEMEI DE AFACERI DIN BUCURESTI!)
Ce gest de solidaritate al unui om/al unor oameni pe care l-ați/i-ați cunoscut v-a impresionat de-a lungul acestei aventuri extraordinare?
Pfuuuu, o mare mulțime de oameni mi-au deschis ușa și inima lor. Cuvinte de încurajare, găzduire, hrană, vize gratuite, reduceri de preț la transportul cu avionul și vapor, admirație pentru curaj, tenacitate, obtimism, seriozitate, determinare… etc. au făcut să-mi fie drumul mai ușor. Amintesc pe Prințul Raeed Been Zaid al Iordaniei care m-a invitat la palat, pe președintele Menem care m-a ajutat să ajung în Antarctica, radioamatorii din diferite țări, oameni politici și oameni obișnuiți au fost părtași la împlinirea visului de a doborî recordul în Guinness. (CITEȘTE ȘI: BEYONCE DE ROMÂNIA ȘI-A DESCHIS O AFACERE! CE A AJUNS SĂ FACĂ PENTRU BANI FOSTA IUBITĂ A LUI NICOLAE GUȚĂ)
Ați avut experiențe dureroase care v-au marcat? V-a fost vreodată frică, ați dorit să renunțați?
Da. Mi-am pierdut un frate, unul dintre fiii mei a avut un accident grav cu mașină, acesta a fost momentul în care am vrut să renunț, Dumnezeu a făcut să fie totul bine și… am continuat drumul. Și da, au existat momente în care mi-a fost frică, erau inevitabile având în vedere o astfel de aventură.
”Pornesc spre avion, însoţită de echipaj, de Panda şi Comandantul bazei. La scara de fier a avionului Hercules C 130, ne îmbrăţişăm şi ne luăm rămas bun. Mă pune să promit că le voi da un semn de viaţă, să ştie că sunt bine, că nu mi s-a întâmplat nimic rău. Promit şi urc în avion. Mă instalez, pun rucsacul pe chingi, lângă mine. Lângă el, aparatul foto şi camera video. Avionul decolează. Dau drapelul argentinian în cabina piloţilor, să se semneze fiecare dintre ei pe el şi visez cu ochii deschişi la tot ce mi s-a întâmplat în Antarctica. Nu ştiu cât timp a trecut. Anibal îmi face semn să mă prind în centură. Întreb din priviri dacă am ajuns, iar el îmi strigă la ureche că facem o escală în Rio Grande să alimenteze avionul. Mă dezbrac de costumul portocaliu al unităţii şi îl dau spunându-i că eu rămân în Rio Grande. Nu are rost să mă duc până în Rio Gallegos doar ca să am de unde să mă întorc. Mă prind în centura de siguranţă şi-mi spun că sunt norocoasă. Avionul se aşează pe pista de aterizare şi imediat după aceea începe să se zgâlţâie puternic, smucindu-mă în toate părţile. Suntem cu toţii speriaţi atnci când avionul se opreşte. Trapa de fier de la cabina piloţilor se deschide în grabă şi unul dintre ei deschide uşa avionului, iar altul îmi desface centura de siguranţă, mă ia de guler şi strigă. (VEZI ȘI AICI: ANDREEA MARIN, AFACERI CU MULTE ZEROURI! CÂT CÂȘTIGĂ FOSTA ”ZÂNĂ” DE LA ”SURPRIZE, SURPRIZE!”)
– Sal Maria, sal.
Ce să sar!!! Caut pe sub bancă repede, cu mâinile, rucsacul, aparatele, îl prind pe Grigore, mascota mea, cu dinţii de o ureche şi, mai mult târâtă, sunt aruncată din avion în braţele cuiva. Acesta mă poartă în braţe câţiva metri şi-mi spune să fug cât mai departe de avion. Zăpăcită, alerg pe câmp în direcţia în care mai aleargă doi bărbaţi. Vântul îmi ţiuie pe la urechi, ploaia îmi stropeşte faţa, noroiul de pe câmp îmi îngreunează paşii. Gâfâi. Mă opresc şi privesc în spate. Echipajul analizează avaria. Tremur toată. Mă uit la avion. Slavă Domnului, nu este chiar atât de rău. Mi-aduc aminte de drapelul care l-am dat în cabină. Fac semne şi-i întreb dacă pot să mă apropii. Mi se spune că nu. Scot un film din rucsac, îl pun în aparatul foto şi fac câteva fotografii. Avionul stă aproape pe burtă. Capătul aripii din stânga este îndoit şi o elice este strâmbă. Anibal îmi aduce drapelul. Mă întreabă cum mă simt şi se scuză în numele echipajului de la bord pentru incident. Aşteptăm o maşină să ne ia de pe câmp să ne ducă la aeroportul civil din Rio Grande. Îl rog să-mi facă o fotografie cu avionul şi o face. Ne luăm rămas bun, eu mă îndrept spre maşina în care s-au mai urcat câţiva dintre ei…” – fragment din cartea ”300 K, peregrin între două milenii”. (NU RATA: E ÎNCĂ STUDENT, DAR A PUS PE PICIOARE O AFACERE CU CARE NU DĂ GREŞ. POVESTEA TÂNĂRULUI CARE FACE BANI DIN… POMENI)
De unde pot cumpăra cititorii cartea dumneavoastră?
Cartea nu se găsește în librării, este vorba despre un tiraj mic. Aici o poti comanda online – http://www.mgp.ro/ . Cei ce vor o carte cu autograf și dedicație mă pot contacta pe pagina de Facebook, sau pe pagina de Instagram – Mariea Crasmaru (@marieacrasmaru) • Fotografii şi clipuri video Instagram
Ați mai porni, din nou, într-o astfel de aventură?
La vârsta aceasta… nu. Dar, dacă aș da timpul înapoi, DA, cu siguranță DA. (CITEȘTE ȘI: CRISTINA SPĂTAR A RECUNOSCUT DIN CE FACE BANI CA SĂ-ȘI ÎNTREȚINĂ COPIII! ”CONCERTELE SUNT DIN CE ÎN CE MAI PUȚINE”)
Există un loc care a rămas ”lipit” de sufletul dumneavoastră, un loc de care vă amintiți și acum cu mare bucurie și emoție?
Aceasta este cea mai frecventă întrebare care mi se pune. Dacă aș fi fost doar în câteva ţări ar fi ușor să spun o singură țară, loc sau moment. Sunt multe locuri, foarte multe, descoperite într-o călătorie fără întrerupere, nu post aminti doar una, multe țări mi-au oferit ceva special. Până și în Antarctica am întâlnit oameni calzi,în carte am povestit foarte multe întâmplări în care m-am întâlnit cu oameni buni și i-am păstrat pe toți în sufletul meu. Lucrători ai Ministerului de Externe, oameni obișnuiți, primari, președinți, un prinț și un rege. Mariea… România, așa mi se spunea în timpul interviurilor – peste 300 -, fiindcă era greu de reținut numele de familie și tuturor le era mai la îndemână să spună… numele țării mele. Ce are România și nu au celelalte țări? Aşa am fost întrebată la un moment dat. Greu am găsit un răspuns, trebuie să recunosc, mi-au trecut prin minte tradiții, obiceiuri, porturi populare, relief, artă culinară etc. Toate țările au ceva diferit, există și multe asemănări. Limba română este specială, relieful echilibrat al României este special, 30% deal, 30% şes, 30% munţi, 10% mare și Delta Dunării. (VEZI ȘI AICI: CU CE SE OCUPĂ ACUM GEORGE BUHNICI, DUPĂ CE A PLECAT DE LA PRO TV)
Ce le-ați recomanda celor care ar dori să vă calce pe urme?
Să citească, neapărat, cartea. În ea am oferit informații despre cum se pregătește un astfel de drum, cum se abordează, ce trebuie să faci înainte să pleci la un drum atât de lung și anevoios dar minunat. Da, mi-aș dori să încurajez o tânără decisă să plece pe urmele mele cu dorința de a-mi doborî recordul. Este nevoie de curaj ca să pornești la drum, apoi de tenacitate, determinare, seriozitate, optimism, cutezanță și multe altele. Dar se poate, eu sunt dovadă vie că se poate. Dacă vrei. „CURAJUL” ESTE MARIAJUL DINTRE IUBIRE ȘI NECUNOSCUT”, mărturisește Mariea Crâșmaru, în exclusivitate penntru CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România. (NU RATA: EL ESTE OLTEANUL CARE PREPARĂ CÂRNAȚII CA ACUM 100 DE ANI!)
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected] sau pe Whatsapp la 0741 CANCAN (226.226)