Interesant este faptul că Florin Cociuban nu are studii de specialitate. Ba, mai mult, şcoala lui se opreşte brusc înainte de liceu, din cauza unor probleme familiale. Crescut într-o familie cu alţi nouă fraţi, Cociuban a fost nevoit să ia viaţa în piept de la 16 ani. Încă de atunci, în mintea sa a încolţit ideea că, în Univers, totul are un înţeles, o logică şi că totul este interconectat. De aici şi până la teoria prin care susţine că viteza luminii nu este cea mai mare viteză din Univers nu a fost decât un pas.

“Am multe nopţi nedormite în care mă gândeam la toate acestea. Ideea cu cântarele mi-a venit observând că acul unuia se mişcă instantaneu atunci când, pe el, aşezi o greutate. Astfel, dacă aşezi zeci, sute sau mii de cântare unul peste altul şi pe ultimul aşezi o greutate, acele de la toate cântarele se vor mişca instantaneu şi în acelaşi timp”, spune Florin, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.

“Einstein din Vaslui” povesteşte că această teorie a scris-o şi a gândit-o în Germania. Tot acolo a şi autentificat-o, să fie sigur că nimeni nu îi va fura ideea. “Stăteam pe malul unei ape şi mă uităm la o hidrocentrală şi mă gândeam dacă ar conta să arunci o picătură de apă acolo sau un fir de nisip. Dacă ar conta, mă gândeam ce s-ar putea întâmpla în acel moment”, relatează Florin Cociuban. Cât despre teoria pe care a scris-o, spune că îşi doreşte ca măcar o singură persoană să-l contrazică, dar cu argumente. (VEZI ŞI: L-am găsit pe urmaşul celebrului matematician Grigore Gheba. El e profesorul care creează probleme pentru olimpiade şi concursuri şcolare!)

“Am stat de vorbă cu un fizician român stabilit în Franţa. Este angajatul unei centreale nucleare de acolo. Omul acela mi-a spus că nu a mai întâlnit o asemenea teorie şi i-a plăcut cum am pus problema timpului, în ceea ce am scris eu. Eu, unul, cred că, dacă s-ar înţelege de toată lumea aceste lucruri, nimic nu ar mai fi încălcit, aşa cum spunea chiar Einstein. Mi-am dorit şi îmi doresc ca cineva să mă contrazică, argumentat, dar, până acum, nu a fost nimeni care să facă lucrul acesta. În Biblie se spune că nici un fir de praf din Univers nu poate să existe sau să se mişte fără ajutorul lui Dumnezeu. Aşa că, ani la rând, m-am întrebat cum funcţionează acest Univers mai ales că nicăieri, nici măcar acolo, nu poate să existe . Adică totul este ocupat, este într-o continuă mişcare şi tranformare. Am lansat teoria şi, cu ajutorul unei publicaţii locale, am făcut-o publică. Am aşteptat reacţii negative din partea fizicienilor şi a profesorilor de fizică, dar acestea nu au venit. Următorul pas l-am făcut trimiţând e-mailuri. Am întrebat peste tot dacă am sau nu am dreptate în ceea ce susţin, dar nimeni nu mi-a răspuns. Am ajuns cu teoria mea şi în Germania. Cu ajutorul unui cotidian din Munchen am reuşit să stau de vorba cu un doctor în fizică. Din păcate, nici din partea lui nu am primit un răspuns clar. Am constatat, în schimb, cu uimire, că ceea ce am susţinut în teoria mea este confirmat acum de noile descoperiri din domeniu. Astăzi pot să spun că nimeni nu a putut să-mi dea un răspuns şi nici nu am auzit un comentariu abilitat legat de toate acestea. Toată lumea fuge de un răspuns. Cercetători şi doctori în fizică mi-au întors spatele. Toată lumea tace, dar adevărul stă în cuvintele spuse de o profesoară de fizică cu care m-am consultat. Şi ea a spus: «Dacă toate doctoratele din lume sunt bazate pe Teoria relativităţii, cine vrei tu să-ţi dea dreptate?! Am cădea cu toţii într-o prăpastie deoarece, dacă viteza luminii cade, cad toate doctoratele, iar noi toţi am fi nişte oameni de ştiinţă care am crezut în vrăjitoare». Acesta este răspunsul profesoarei şi poate că acesta este şi adevărul”, mai spune Cociuban.

Teoria lui Cociuban

Florin Cociuban şi-a prezentat, în detaliu, teoria, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA

„“Luăm un cântar şi îl aşezăm jos. Mai luăm un cântar şi-l stivuim deasupra primului cantar, după care mai punem unul şi încă unul, construim un turn din zece cântare după care ne oprim şi vedem ce se întâmplă. Ne uităm la primul cântar de jos şi vom observa că indică nouă kilograme, cel de-al doilea va arată opt kilograme şi tot aşa, în ordine descrescătoare, până la ultimul cântar care va arăta zero kilograme. Mă voi urca cu picioarele pe cântare şi, în timp ce privesc cadranele de sus în jos, voi mai lua o greutate în mână. Ce am observat? Am observat că toate cadranele, în acelaşi timp, dar, în mod diferit, arătau greutatea corpului meu plus greutatea pe care am luat-o în mână. Dacă am vorbi acum de viteza cu care s-a transmis, până la cântarul de jos, informaţia greutăţii pe care am luat-o în mână, veţi constata că este instantanee deşi, nu putem spune că este un singur corp, deoarece fiecare cântar va arăta în mod diferit ceea ce simte, în funcţie de greutatea cu care am apăsat pe ultimul cântar stivuit. În concluzie, putem spune că această viteză cu care s-a transmis informaţia este instantanee şi mult superioară oricărei viteze cunoscute până în prezent. Această tehnică este valabilă pentru oricât de multe cântare am stivui”, a explicat „Einstein din Vaslui”.

Teoria nu se opreşte însă, aici. (CITEŞTE AICI: Un consultant financiar dă ponturi. Îi învaţă pe români cum să facă bani: ”E simplu! Trebuie doar să…”)

„Despre timp, am putea spune că s-ar opri în loc în acest experiment deoarece transmiterea informaţiei este instantanee pentru toate cântarele şi nu ai avea cum să o măsori. Dar nu este aşa pentru că, în timpul în care eu apăs pe cântar, în Univers se întâmplă miliarde de reacţii şi, dacă le-am lua ca referinţă, viteza această instantanee va avea timpul şi secunda în care s-au întâmplat toate acestea reacţii, fiindcă e unul pentru toţi şi curge continuu, fără să se oprească. Dar, dacă nu s-ar întâmpla nimic în Univers şi aş face ecest experiment, prima dată când aş sări pe cântare timpul ar fi oprit în loc, iar viteza cu care s-ar transmite informaţia prin cântare nu s-ar putea măsura. Dar, dacă aş mai sări o dată, timpul ar fi început să curgă între prima şi a doua săritură şi aceasta este natura timpului. Dar, nici aşa nu voi afla viteza deoarece este instantanee. În schimb, voi şti când s-a întâmplat, în care timp. Nu e nevoie să scoatem tot sângele dintr-un om să vedem ce boală are. E de ajuns o picătură să o punem la microscop. Dacă vorbim de teorii cuantice şi vrem să explicăm cum poate fi un lucru în două părţi diferite în acelaşi timp, această teorie explică clar acest lucru. Adică, greutatea pe care o iau în mână, stand pe turnul de cântare, va fi şi pe al doilea şi pe cel de jos şi la mine în mână şi pe cel din mijloc, pe toate cântarele, în mod egal şi în acelaşi timp, indiferent de distanţă. Şi dacă aş aruncă greutatea din mână, va dispărea instantaneu, de pe toate cântarele, acea greutate în plus, iar dacă experimentul ar fi urmărit de doi observatori care nu ar şti ce fac eu cu greutatea din mână, nu vor putea observa niciodată cum cum s-a întâmplat să dispară sau să apară, în două locuri diferite, greutatea sau reacţia. Dacă am întoarce cântarele pe cant, le-am anula parţial gravitatea şi s-ar comporta ca în spaţiu şi, dacă le-am strânge într-o menghină, vor arată toate aceeaşi greutate cu care am strâns, în mod egal pentru fiecare cântar, indiferent la ce distanţă s-ar afla, dar, în acelaşi timp, instantaneu”, mai spune teoreticianul de ocazie. (VEZI ŞI: S-a ”întors în timp” cu 100 de ani! A construit în Ialomiţa o casă din pământ şi paie exact ca…)

„Acum, să continuăm experimentul pentru a vedea mai bine ce este timpul şi viteza, dar, de data asta, imaginar, deoarece, în adâncul acestei teorii nu este vorba de acele cântare normale, ci se referă, de fapt, la atomicul Universului şi subatomicul lui. Să fiu mai bine înţeles, acum încercăm să vedem deformarea spaţiului acceptată de lumea fizicii, dar şi viteza de deformare. Continuăm să stivuim cântare fără să ţinem cont decât de gravitaţie, şi nu de alte forţe, deşi ne vom întoarce asupra lor fiindcă nimic nu trebuie trecut cu vederea deoarece fac parte din acelaşi întreg şi nimic nu funcţionează stingher în univers. Şi stivuim cântare de la Pământ până la Soare după care ne oprim deoarece ştim că raza de lumina face 8,3 minute până la Pământ. Apoi aplicăm acelaşi procedeu. Întâi ne asigurăm că toate cântarele se află sub o mare presiune după care apăsăm pe cântare cu o forţă oarecare şi nu vom putea observa decât aceeaşi reacţie ca şi în cazul celor zece cântare. Adică, atunci când vom apasă pe cântarul de sus de la nivelul Soarelui, vom observă că toate cântarele, instantaneu, vor simţi greutatea în mod diferit, indiferent de distanţă care desparte primul cântar stivuit, de ultimul. Într-un cuvânt, observatorul de pe Pământ va vedea creşterea greutăţii ceea ce înseamnă că informaţia a călătorit cu o viteză superluminică”, susţine Florin Cociuban.

Analogia merge, însă, şi mai departe.

„Acelaşi lucru l-am putea face şi cu o conducta plină cu apă, întinsă până la Soare, fără să ţinem cont de alte forţe, în afară de gravitaţie. În momentul în care vom mai turna o cană cu apă în conductă, moleculele de apă de la sol vor simţi instantaneu greutatea, în mod diferit, dar, în acelaşi timp. Iar dacă vom pune barometre pe toată lungimea conductei, vom observa acelaşi lucru. Va creşte presiunea instantaneu, în mod diferit, dar, în acelaşi timp, iar informaţia vine de sus deoarece acolo am turnat apă, la nivelul Soarelui. Orice particulă din apă va acţiona ca un cântar. Acum, să facem un exerciţiu imaginar şi să întindem o mână în faţă. Să ne gândim că acele cântare, de data aceasta atomice, ar exista peste tot în jurul mâinii. Veţi constata că, oricum am dori să mişcăm mâna, indiferent în ce direcţie, spaţiul se va deforma instantaneu, fără să existe viteză. În schimb, va exista timpul absolut în care se va înregistra mişcarea mâinii, la orice distanţă, în mod diferit, în funcţie de sistemul de referinţă prin care trece informaţia, dar, în acelaşi timp. Drept concluzie, timpul nu se poate contracta şi nici dilata în nici un fel de referinţă şi la nicio viteză posibilă. Revenind la cântare, dacă am pune câte un observator pentru fiecare cântar, timpul nu se va opri în loc fiindcă informaţia trece mai repede decât viteza luminii şi nici cântarele prin care a trecut informaţia nu ar îmbătrâni, nici nu ar întineri, nici lungimea informaţiei relativ la fiecare cântar sau observator nu s-ar contracta, totul s-ar petrece în acelaşi timp. Să înţelegem mai bine această teorie trebuie să facem o analogie demonstrată. Adică, interacţiunile dintre doi fotoni despărţiţi pe distanţe mari. Acei fotoni reacţionează exact ca în prezenta teorie a cântarelor şi dacă s-ar înţelege această teorie”, nu va mai fi nimic încălcit, mai spune Cociuban. (VEZI AICI: Povestea lui e uluitoare. El e avocatul-samurai!)

Un fizician contrazice teoria lui Cociuban

După ce a citit ceea ce a scris Florin Cociuban, profesorul Ioan Adam, cel care îi pregăteşte pe elevii bârlădeni la astronomie, în cadrul Asociaţiei Astronomice “Sirius-UNESCO”, a spus:” De la început totul este greşit. Greutatea nu se măsoară în kilograme. Dacă un elev al meu ar fi susţinut aşa ceva, i-aş fi pus nota 2 fără să clipesc”.

Cât despre ceea ce a susţinut Cociuban, că viteza de deplasare a informaţiei poate depăşi uşor viteza luminii, profesorul spune că poate fi vorba de aşa ceva dacă se referă la telepatie, un domeniu al cărui studiu este în faza de pionierat.

“Ceea ce susţine tânărul acesta este o speculaţie, fără nici un fundament. Nu este nimic credibil şi nu are nici un element ştiinţific. Informaţia poate fi transmisă cu ajutorul fotonilor sau a undelor electromagnetice, iar viteza acestora nu depăşeşte pe cea a luminii”, a mai spus profesorul. El adaugă că descoperirile în fizică au nevoie să parcurgă câteva etape şi abia apoi se pot lansa ca teorii. Una dintre etape este cea a verificării făcute de cel puţin două grupuri separate de oameni de ştiinţă. “Descoperirile trebuiesc validate serios, nu numai susţinute. Un astfel de caz a fost şi cel al unui grup de cercetători australieni care susţineau că viteza luminii a scăzut. S-a demonstrat apoi că acei cercetători se înşelau. Plus că discuţiile despre viteza cu care circulă informaţia sunt vechi. Poţi spune că viteza este una foarte mare, dar, în nici într-un caz, infinită”, mai spune profesorul.

De asemenea, exemplul cu cântarele este desfiinţat de profesorul bârlădean. Cociuban susţinea că, dacă aşezi cântar peste cântar, de pe Pământ până la Soare, şi pe ultimul dintre ele apeşi o greutate, informaţia se va transmite la fel, în toate cântarele. Profesorul spune că, odată ce te îndepărtezi de Pământ, acceleraţia gravitaţională scade. Odată ieşite din atmosfera Pământului, cântarele pot intra sub influenţa altor câmpuri gravitaţionale diferite de cele ale planetei noastre. În concluzie, ceea ce susţine Cociuban este doar pură speculaţie, fără un fundament ştiinţific. Curios este, însă, faptul că, la scurt timp după răspunsul dat de către profesorul Adam, câţiva fizicieni au sărit în ajutorul lui Florin Cociuban şi i-au atras atenţia expertului asupra unor legi ale fizicii legate de viteză, masă sau acceleraţie. (CITEŞTE ŞI: Poveste de succes! A lucrat la cules în Spania, iar acum… Câştigă mii din euro din scaieţi!)

Ce spun alţi fizicienii despre teoriile lui Cociuban

Ţinând cont că ceea ce susţine Florin Cociuban face trimitere la fizică, am întrebat un alt profesor din acest domeniu ce crede despre ceea ce susţine vasluianul. “Este spectaculos că reuşeşte să explice şi să înţeleagă unele lucruri fără să fi studiat fizica. În cazul lui, putem vorbi de o înţelepciune populară. Cât despre faptul că 1+1 = 2 simultan, trebuie să înţelegem, în primul rând, că matematica este ca un limbaj, inventat de oameni pentru a înţelege anumite lucruri şi care, de-a lungul timpului, a suferit îmbunătăţiri şi este şi acum într-o continuă dezvoltare. Aşa că, tot ceea ce suţine Cociuban ar putea fi discutat de oameni de ştiinţă în jurul unei convenţii, dar, până la apariţia unei formule matematice care să demonstreze ceea ce susţine, totul rămâne la stadiul de discuţii. Cât despre celelalate teorii ale sale, pe undeva are dreptate dar, pentru a înţelege mai mult, ar trebui să înţeleagă una dintre cele mai dificile ştiinţe exacte din ziua de astăzi şi anume Mecanica Cuantică” a spus un fizician care şi-a luat doctoratul cu nota 10. (NU RATA, AICI: În urmă cu 32 de ani, l-a declarat mort la naştere, iar azi… E uluitor ce s-a întâmplat cu un copil abandonat de mamă în maternitate)

Surpriză, teoria este parţial confirmată de cercetătorii americani!

“Teoria unificatoare a cântarelor” a primit o confirmare neaşteptată, tocmai de la un grup de cercetători americani. „La temperaturi scăzute, apa descrie o mişcare cuantică prin pereţii canalelor microscopice. Acest lucru înseamnă că atomii de oxigen şi hidrogen din moleculă de apă sunt delocalizati şi mutaţi apoi în toate cele şase colţuri ale canalului, în acelaşi timp. Avem de-a face cu un un fenomen întâlnit numai în mecanica cuantică şi nicidecum în viaţă noastră de zi cu zi”, a susţinut, într-un studiu, specialistul Lawrence Anovitz.

Identificarea noii stări în care se pot afla moleculele de apă îi va ajută pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine proprietăţile termodinamice şi comportamentul apei în medii extrem de restrânse ca dimensiuni, cum sunt, de exemplu, canalele membranelor celulare sau nanotuburile de carbon, potrivit descopera.ro. În articolul pe care l-a scris, Anovitz menţionează că rezultatele pe care echipa sa le-a obţinut vor stârni dezbateri între cercetători, care vor încerca să explice cum se manifestă noul fenomen observat asupra fiecărui material în parte. „Cu ajutorul descoperirii pe care am făcut-o vom înţelege modul în care se comportă moleculele de apă în medii diferite şi, mai mult decât atât, cum folosesc acestea energie pentru a acţiona într-un fel sau altul”, a afirmat cercetătorul american. (VEZI ŞI: Mărturii terifiante. A scăpat din lagărele lui Ceauşescu, iar azi…)

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro sau pe Whatsapp la 0741 CANCAN (226.226)

LAURA MIRON