Pe 6 ianuarie, românii au sărbătorit Boboteaza, una dintre cele mai mari sărbători creștine. Puțini, însă, sunt cei care știu cât timp se bea Agheasma Mare, de fapt.
Agheasma Mare este apa sfințită de la Bobotează și se spune că are o putere deosebită. Slujba Agheasmei Mari este făcută în fiecare biserică pe 6 ianuarie și amintește de botezul Mântuitorului.
În cadrul slujbei, se rostește o rugăciune de sfințire a apei, care conține o dublă invocare întreită a Duhului Sfânt pentru sfințirea apei. După ce slujba se încheie, preotul afundă de trei ori crucea și busuiocul în apă spunând: „În Iordan botezându-te Tu Doamne”.
Agheasma Mare se bea înainte de a lua anafura, pe stomacul gol, în primele opt zile de la Bobotează, până pe 14 ianuarie. Se consumă opt zile pentru că cifra opt înseamnă veșnicia. Agheasma Mare băută pe stomacul gol se poate lua fără post și spovedanie. După data de 14 ianuarie, agheasma mare este luată doar cu post și spovedania, având binecuvântarea preotului duhovnic și în zilele de sărbătoarea sau, cu acordul duhovnicului, în caz de boli grave.
Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creștine importante. Scopul acesteia este de a reaminti lucrurile care s-au întâmplat în apa Iordanului înainte de venirea lui Iisus Hristos. Biserica îi mai spune și “Arătarea Domnului”, “Dumnezeiasca Arătare” sau “Epifania”.
În unele zone ale țării se colindă, se fac farmece și descântece, se află ursitul pentru fetele nemăritate și se fac previziuni în legătură cu noul an. Alte obiceiuri specifice sărbătorii Botezului Domnului sunt întrecerea de înot a bărbaților pentru a scoate crucea din apă și pusul busuiocului sub pernă de către fete pentru a-l visa pe cel cu care se vor căsători.
În noaptea de Bobotează, fetele tinere îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Dacă li se întâmplă să cadă pe gheață în ziua de Bobotează, pot fi sigure că se mărită în acel an. Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.