Interviu emoționant cu fosta soție a lui Dem Rădulescu, readusă la viață cu șocuri electrice: ”Nu mi-e frică să trec dincolo!”

Paula Rădulescu, prima soție a regretatului Dem Rădulescu, își pregătește revenirea pe scenă! Și nu oricum, doar printr-o apariție scurtă, în fața publicului. Prietenă bună și colegă cu Stela Popescu și Cristina Stamate, actrița, în vârstă de 75 de ani,  care a fost readusă la viață, în urmă cu câțiva ani, în urma unui șoc electric, a făcut marele anunț într-un interviu exclusiv, pentru CANCAN.RO.

Plină de optimism și-n ciuda problemelor de sănătate pe care le are cu inima, Paula Rădulescu și-a propus ca-n anul care vine să se întoarcă pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. În acest sens, actrița a luat deja legătura cu Valentina Fătu și cu Adriana Trandafir.

Într-un amplu interviu, pentru CANCAN.RO, prima soție a lui Dem Rădulescu a mărturisit și din ce cauză are o teamă teribilă de moarte și a vorbit, printre altele, despre revelionul pe care nu-l va putea uita vreodată, petrecut alături de regretatul mare actor. Avea doar 23 de ani, când i s-a prezis ceea ce avea să i se întâmple…

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

(CITEȘTE AICI: CE RELAȚIE A EXISTAT ÎNTRE STELA POPESCU ȘI ALEXANDRU ARȘINEL. „NICIODATĂ ÎNTRE NOI NU S-A CREAT ACEA STARE DE SIMPATIE PERSONALĂ”)

„Îmi doresc doar să am un pic mai mult curaj”

CANCAN.RO: Ce v-ați propus pentru noul an? Ce dorințe mari aveți?

Paula Răduescu: Anul acesta a trecut, iar de la 2024 aștept să-mi facă un dar imens. Și anume. Eu sunt născută pe 24 iunie, în ziua de Sânziene. Iar 2024 vreau să-mi aducă sănătate, dragostea prietenilor și a publicului care oricum mă iubește mai mult decât speram. Tot anul să fie lumină. Chiar îmi doresc să mă întorc pe scenă. Am vorbit cu buna mea prietenă Adriana Trandafir, cu Valentina Fătu. Eu sunt un stâlp al Teatrului și mulțumesc din suflet pentru dragostea colegilor mei și pentru zidurile acelea care mă țin încă tare.

Îmi doresc doar să am un pic mai mult curaj și să fiu sănătoasă. O apariție, oricât de scurtă ar fi, trebuie să însemne o bucurie pentru cel care o face. Eu mereu când intru pe scenă, am ceva de dăruit, sunt ca o explozie, ca un artificiu pe care îl aprnzi și face licurici. Nu-mi doresc deloc doar să apar ca să fi apărut. Publicul mă știe de-o viață, poate pentru unii e prea mult. Și pentru mine e prea mult. Nu e ușor să ai niște ani. Dar vreau să-i omagiez frumos și să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit, ca frumusețe, atitudine, ca minte, ce am putut eu să ofer.

„Întotdeauna am un repertoriu și vorbele la mine”

CANCAN.RO: Când preconizați că vă veți întoarce pe scenă?

Paula Răduescu: Când simt că o voi putea face, atunci o voi face. Nu programez dinainte. Nu sunt bolnavă. Am doar o problemă cu inima, care face doar ce vrea ea. S-ar putea ca la un moment dat să am o stare stabilă. Oricum, eu aș putea să joc și diseară, dacă mă simt bine. Întotdeauna am un repertoriu și vorbele la mine și pot să trec de la una la alta fără niciun fel de problemă. Problema mare e doar frica să nu-mi facă festa cea mai mare prietenă a mea, care e inima. Sunt atât de emotivă, încât sunt fricoasă. Doar în momentul în care știu că trebuie să fac ceva, intru în panică.

CANCAN.RO: Așa ați fost mereu?

Paula Răduescu: Există o inconștiență a vârstei, a tinereții, a bumerangului. Atunci nu ai frică. Mai târziu apare, când îți umpli rucsacul cu de toate, cu experiență, cu bucurii, succes, cu operații, că am vreo cinci, foarte grele, de nefericire dar și de mare iubire, care la mine întotdeauna au fost animalele.

Chiar o să-l rog pe bunul Dumnezeu și pe Sânzienele mele, în noaptea de anul nou, să-mi dea un an atât de bun în care să pot juca un pic și să mă bucur de oameni, face to face. Nu sunt bolnavă la pat, nu am nimic ireversibil.

„Sunt o fricoasă”

CANCAN.RO: Cum a fost anul 2023 pentru dumneavoastră?

Paula Răduescu: Anul de care ne-am despărțim a fost pentru mine o mare lecție din care am avut ocazia să învăț cum sunt de fapt. O fricoasă. Iau foarte multe medicamente, care uneori chiar îmi produc o intoxicație, se bat unele cu altele și-mi dau o stare proastă, de neliniște și de neîncredere. Mie nu mi-am oferit ce așteptam de la mine. Sunt altă fire, sunt sportivă, sunt foarte veselă. Nu am ieșit, îmi pare extrem de rău pentru oricine crede că vârsta înseamnă să te retragi Nu înseamnă deloc asta. Înseamnă că dacă ești exuberant și ai ce să oferi, chiar trebuie să dai. Sigur, nu trebuie să cazi în penibil. Că am mai văzut cazuri. Pentru mine chiar a fost un an de rac. Care dă înapoi. Am mult imaginație și arăt chiar foarte bine, fără modestie. Nici nu știu ce să fac, ce lenjerie să port. Oricum, un busuioc, din ce știam eu mai demult, sigur o să am.  Nu cer nimic.

Sunt cu gluma la mine tot timpul, cu sfaturi, am o memorie senzațională dintotdeauna. Cred că ar trebui să fiu un fel de consilier pentru artiștii care vor. Chiar îmi pare rău că nu mi-am făcut o școală în acest sens.

„Revelionul înseamnă să-mi iau costumele în brațe și să pornesc la drum”

CANCAN.RO: Cum ați petrecut de Revelion?

Paula Răduescu: Generația mea, cea de teatru de revistă, niciodată nu a făcut revelionul. Acum, ca să fiu sinceră, revelionul în care eu să mă împopoțonez, să mă ghiftui, să stau la masă și să mă uit la alții, pentru mine nu înseamnă revelion. Revelionul înseamnă să-mi iau costumele în brațe și să pornesc la drum prin toată țara. Să-mi iau bănuții, ca la Plugușor, lumea să se uite la mine, să se bucure și să mă asculte. Plecam cu aplauze, cu cadouri multe și bănuți de la patron. Când ești la revelion și nu faci nimic, ți se pare că nu e Revelion. Artistul trebuie să fie pe scenă.

Din nefericire, meseria asta e o marfă care nu se mai caută. Eu nu mai joc de vreo cinci ani. În sensul de show. Oamenii nu mai gustă comedia. Vreau ca publicul să stea în sală, să se bucure. Sunt actriță de teatru, nu sunt bufon, nu-mi scot chiloții pe dinafară ca să fac umor. Să vedem ce aduce anul.

(VEZI ȘI: ŞOCANT! IMAGINILE CARE ÎŢI DAU FIORI PE ŞIRA SPINĂRII! CE ŢINEA STELA POPESCU ÎN VILA DE LA MARE… PARCĂ ŞI-A ANUNŢAT SFÂRŞITUL)

„Stela și Cristina sunt mereu lângă mine”

CANCAN.RO: Vă e dor de Stela Popescu și Cristina Stamate?

Paula Răduescu: Luna asta, mai ales luna trecută, m-am gândit intens la ele. Sunt mereu lângă mine fetele. Nu-mi vine să cred că a trecut așa de mult timp.

Veronica Strugar, pe 30 decembrie, a împlinit 91 ani. Are un băiat, unul dintre cei mai buni neurochirugi din New York. Ea era cea mai bună prietenă a Stelei. Și a noastră. Vorbim și acum. 

CANCAN.RO: Aveți vreun sfat pentru fetele mai tinere?

Paula Răduescu: Sfătuiesc fetelor care vor să apară să nu uite că imaginea e întotdeauna primul lucru care se vede. Întâi mă uit la om, apoi îi ascult glasul și după mergem mai departe.

„Dem este și a fost unic”

CANCAN.RO: Aveți momente în care vă mai gândiți la Dem Rădulescu?

Paula Răduescu: Vreau să se știe pentru totdeauna. Dem este și a fost unic. Am avut o căsnicie lungă și frumoasă. Mulțumesc pentru tot ce am trăit împreună. Voi vorbi totdeauna cu reverență pentru tot ce m-a lăsat și m-a învățat să fac. Pentru că am făcut totdeauna de capul meu absolut tot. Felicitări pentru fata pe care o are, pentru Irina, talentată, frumoasă. Nu-l mai cunosc însă din momentul în care ne-am despărțit. Merită și acum toată admirația publicului. Eu îi port un nume, care mi-a rămas. Nu l-am combinat niciodată cu altcineva și l-am făcut doar să fie mândru.

S-a întâmplat ce i s-a prezis la 23 de ani

CANCAN.RO: Vă amintiți de vreun revelion aparte pe care l-ați petrecut împreună?

Paula Răduescu: Da, a fost. Era pe vremea când eram foarte tânără, aveam vreo 22-23 de ani. Că m-am măritat la 18 ani. A fost un revelion pe care nu am cum să nu-l țin minte. La o mare actriță, Dina Cocea, care avea o vilă la Izvor. Era o casă mare, erau numai artiști invitați. Un revelion extrem de ploios. Cu lume foarte bine îmbrăcată. M-am dus doar cu o umbrelă.

Ceea ce știu eu e că doamna a făcut un lucru absolut inedit pe care-l voi ține minte. După miezul nopții, pentru cine voia, s-a făcut argintul topit în cană. Era o doamnă care ghicea, se uita la ce topea argintul. Când s-a făcut lichid, se uita ce iese. Și mi-a spus următorul lucru: figura asta îmi arată că o să zbori, adică o să fii sus, foarte mult timp. Că o să și joc și o să și trăiesc destul timp. Acea figură care a ieșit era ca un fel de aeroplan, la care se uită lumea. Și cam așa s-a întâmplat. Au trecut anii și am realizat că am o vârstă, iar lumea s-a uitat la mine. Și o să se mai uite. Cât voi trăi, voi avea mereu ceva de spus. Nu dispar așa, că vrea cineva. Nici eu nu-mi dau voie să dispar. Imediat mă ridic.

Are o teamă teribilă de moarte

CANCAN.RO: Vă e teamă de moarte?

Paula Răduescu: În fiecare zi și-n fiecare moment. O teamă teribilă. Pentru că nu știu cum e. Nu mi-e frică să trec dincolo. Așa cum Dumnezeu i-a dăruit Stelei ce voia, că nu a știut, și a trecut în neființă. Nu vreau să fiu bolnavă. Când ai niște mari probleme și niște ani, te gândești că se termină. Și ți-e frică, dar nu că se termină. Ci de momentul acela, al despărțirii, când nu mai respiri. Greul pe care nimeni nu a știut să-l explice. Moartea clinică e o prostie, ești sub sedative care-ți induc diverse, dacă ai o minte bogată. Nimeni nu a trecut dincolo și s-a întors.

Aștept asta în orice moment. E unic și de neexplicat, de el mi-e frică. Și dacă vine, abia aștept să văd experiența. Îmi pare rău că nu voi putea povesti. Dar mi-e frică, pentru că deseori îmi e atât de rău, inima îmi face niște probleme, nu pot respira, am amețeli, de mă apucă panica. Dar eu am fost atât de vitează, încât de trei ani nu am mai ajuns la spital.

„Frica mare e când ți-e îngrozitor de rău”

CANCAN.RO: Totuși, sunteți sub observație medicală…

Paula Răduescu: Control fac la câteva luni. Am relație cu medicul zi de zi. Dar la spital nu m-am dus pentru că toți medicii mei mi-au zis să nu ajung acolo, pentru că poți lua mai multe. Doar dacă e în stadiu foarte grav și ai nevoie de șoc electric, cum am avut eu. Altfel, se poate rezolva foarte bine și acasă. Frica mare e când ți-e îngrozitor de rău și nu știi dacă treci peste asta. Dar eu tot timpul îmi spun că o să-mi treacă. Sunt foarte pozitivă. Iubesc viața.