Cea mai recentă ediție a podcastului „ALTCEVA cu Adrian Artene” l-a găzduit pe Ladislau Kristof, specialist în arta de a trăi bine. Life coach-ul a explicat noțiuni dintre cele mai insolite, prezentate pe înțelesul publicului larg. Cum trebuie ales corect un pahar pentru vin, la ce temperatură ar fi recomandată consumarea licorilor, dar și unde ne concentrăm atenția atunci când alegem o băutură, aflați direct de la invitatul lui Adrian Artene.
Vă reamintim că podcastul „ALTCEVA cu Adrian Artene” este difuzat în fiecare săptămână pe canalul de YouTube cu același nume, iar cei ce doresc să se aboneze o pot face chiar AICI!
(NU RATA EMISIUNEA INTEGRALĂ: ARTA DE A TRĂI BINE. LADISLAU KRISTOF: ”Luxul înseamnă să te bucuri pentru tine!”)
Adrian Artene: Noi ce trebuie să urmărim când gustăm un vin? Aciditatea, aromele, ce trebuie să mai urmărim, dulceața, dacă e dulce ?
Ladislau Kristof: Sigur, taninii, dacă sunt, sunt foarte importanți. Post-gustul este foarte important, dar pentru asta trebuie să avem temperatura care trebuie.
Adrian Artene: Și care este temperatura ideală pentru un vin?
Ladislau Kristof: Nu există o temperatură ideală. Este în funcție de vin, sunt foarte mulți factori care influențează, dar o să vă spun în câteva cuvinte. Începem cu sparkling-ul, dacă luăm un vin spumant cu pretenții foarte mici calitative, prefer să-l beau foarte rece. Pentru că este proaspăt, este easy-going și nu am mari pretenții de la el.
Cu cât crește în complexitate și în calitate, trebuie să cresc un pic temperatura. Sunt șampanii pe care eu le beau între 10-12 grade. Pentru că dacă beau o șampanie, un vintage complex, în primul rând, paharul e foarte important, după aceea temperatura. Eu am momente când decantez șampania.
Adrian Artene: Îmi mărturiseați faptul că până și grosimea paharului schimbă gustul…
Ladislau Kristof: Grosimea paharului, forma paharului, schimbă gusturi. Trebuie să vă gândiți, erau pe vremuri, când am venit în România, prin 2000, erau paharele alea de la METRO, de vin, care erau super groase. Dacă le scăpai pe parchet, sigur nu se spărgeau, poate nici pe ciment. Aveau o buză foarte mare, volumul era destul de mic, ceea ce era avantaj pe vremea aia, că nu putea să ți-l umple foarte tare și să se încălzească. Erau bordura aceea și grosimea care schimbă unghiul.
Pare foarte științific, dar contează unghiul de cădere pe limbă și pe palet. Cu cât este mai subțire, acea trecere se face mult mai fin, de asta eu acasă foloseam și Riedel, care sunt pahare foarte bune, dar pentru mine cele mai bune pahare din lume sunt Zalto. Sunt suflate manual, sunt foarte, foarte subțiri. Problema e că nu le poți pune în mașina de spălat, adică am spart nu știu câte, mi-e foarte frică să le spăl.