Imaginile bătrâneții chinuite. El este Adrian, românul care doarme pe o bancă din Filiași, după ce mama lui a amanetat casa: „Un domn a aruncat cu un covrig în mine. L-am ridicat, l-am mâncat și i-am mulțumit!”

Adrian își duce veacul în aer liber, fără un acoperiș deasupra capului. Avea o casă părintească, însă mama lui a amanetat-o și l-a lăsat pe străzi. N-a interesat-o că al ei copil rămâne fără nimic. Acum, doarme pe bănci în Filiași, caută în gunoaie pe timp de noapte, căci ziua îi este rușine. Așa reușește să mănânce, fără să fie la mila nimănui, fără să cerșească și să deranjeze pe cineva. Povestea bărbatului a emoționat mii de români, după ce a devenit virală în mediul online. 

Adrian trăiește de pe o zi pe alta, la mila sorții. Avea o viață înainte să ajungă pe străzi și un acoperiș deasupra capului, înainte ca o bancă dintr-un parc din Filiași să-i devină culcuș. Mama lui a pierdut casa părintească și n-a interesat-o că el rămâne pe drumuri. Bărbatul nu mai are nimic acum, iar soarta lui este din ce în ce mai grea.

CITEȘTE ȘI: CE A FĂCUT CONSTANTIN, UN TAXIMETRIST DIN BOTOȘANI, DUPĂ CE UN BĂTRÂN ȘI-A UITAT SACOȘA DE RAFIE PLINĂ CU BANI ÎN MAȘINĂ: „CÂȘTIGI AZI NEMERITAT, MÂINE PIERZI MAI MULT”

Caută prin containere, se roagă să găsească ceva bun de mâncare sau diverse lucruri aruncate de oamenii care nu mai au nevoie de ele. Așa le recondiționează, le vinde și are bani de hrană. Îi este rușine să cerșească sau să caute prin gunoaie în timpul zilei. Este din Baia Mare, însă, în ultimele două săptămâni a ajuns să doarmă pe străzi, în Filiași. Ochii îi sunt plini de lacrimi atunci când vorbește despre traiul greu pe care-l duce, iar de cele mai multe ori își „mănâncă” amarul când nu are o pâine.

Ce PENSIE primește o româncă, după ce a lucrat 21 de ani ca...

Ninge în martie în București? Meteorologii ACCUWEATHER au modificat radical prognoza pentru luna...

Povestea tristă a lui Adrian a emoționat mii de români

Zilele trecute, cineva a aruncat cu un covrig în el, fără să se gândească la cât bine i-a făcut. Avea ce să mănânce, fără să fie nevoit să mai ceară. O asociație din Filiași i-a făcut cunoscută povestea tristă, care a emoționat mii de oameni. Internauții au sărit repede în ajutorul lui, cu tot ce au putut: cu un sfat, mâncare și chiar un cămin cald.

Primul care i-a întins o mână de ajutor este Cristian, liderul organizației care i-a făcut publică povestea lui Adrian. Acesta și-a golit frigiderul și i-a ticsit geanta bărbatului cu mâncare și tot ce avea nevoie, fără să stea pe gânduri. În acel moment, a observat că Adrian este pasionat de citit: avea două cărți cu el, care-i alină timpul mort petrecut pe străzi. Îi place să citească, pentru că așa își hrănește sufletul. Odată ce povestea lui a devenit cunoscută, oamenii i-au sărit în ajutor.

CITEȘTE ȘI: GESTUL ÎNDUIOȘĂTOR AL UNUI BĂTRÂN DIN BACĂU! ȘI-A AȘTEPTAT CLIPE BUNE SOȚIA ÎN FAȚA SPITALULUI, APOI AU PLECAT ȚINÂNDU-SE DE MÂNĂ

„Pe dl. Adrian l-am întâlnit în această seară. Amețit și tot repeta: “mi-e foame!”. Era și normal, nu poți trăi doar cu un pateu pe zi. A plecat din calea băncilor, atunci când a văzut că ușor va rămâne pe străzi. Casa părintească a fost amanetată de propria mamă, fără să țină cont de ce va lăsa în urmă. Nu a interesat-o!

Astfel, nea Adrian avea să rămână al nimănui, devenind un alt om al străzii, la mila sorții. Caută prin containere și se roagă să găsească ceva bun sau lucruri aruncate de oamenii care s-au săturat de ce aveau. Pare desprins dintr-o poveste! Așa aveam să interacționăm și noi. “Domnule, câinii ăștia mușcă? Sunt cam fricos!”. După accent pare să fie de departe, mai apoi confirmând asta. “Vin din Baia Mare!” Ultimele două săptămâni le-a dormit mai mult pe stradă. “Noaptea lucrez mai mult! Caut prin coșuri de gunoi, recondiționez și dau pentru o pâine sau medicație. Ziua mi-e rușine să caut!”

Avea lacrimi în ochi și acum. O spunea cu greu și totuși nu cerea nimic! Am îndrăznit să-l întreb dacă a mâncat și mi-a intrat la suflet. “Domnule, sincer să vă spun, am găsit o conservă. Îmi mănânc mai des zilele și amarul decât altceva!”.
L-am privit lung și apoi i-am zis să mă însoțească. Mi-am golit frigiderul, umplând o plasă cu tot ce aveam pe acolo. M-a rugat să-i ofer și o sticlă cu apă. Vă pot spune atât: Nu am văzut niciodată ca un om să apese pe sticlă așa rău de sete ce îi era. S-a șters la gură, apoi cerându-și scuze: “ce apă bună!” și a continuat să bea de parcă nu mai gustase.

“Astăzi cineva a aruncat cu un covrig în mine. L-am ridicat, apoi după ce l-am șters, i-am mulțumit! Poate nu a realizat ce bine mi-a făcut!”. Când a deschis geanta să bage mâncarea oferită, am zărit vreo două cărți.
– Dar ce aveți acolo?
– Domnule, câte gânduri frumoase sunt în aceste pagini, nici nu vă imaginați. Așa reușesc să trec peste necazuri, citindu-i pe alții.
Mâine îi voi duce câteva cărți, să-și hrănească și sufletul, nu doar stomacul. Am aflat și unde reușește să se cuibărească. Ce soartă!”, se arată în postarea făcută asociația „Povestea Mea”.